10 schiuri interesante sezonul ăsta

Scriam cu ceva timp în urmă despre trendurile din schi în perioada care urmează, să zicem 2-3 ani. Dar ce se întâmplă anul ăsta, care sunt modelele care merită ceva mai multă atenție? Articolul ăsta e un fel de compilație a celor citite pe net. Nu am testat nimic, nu am pus mână pe mai nimic nou. Sunt schiuri care din descrierile producătorilor și a celor care au avut deja câteva zile pe ele par să iasă în evidență. Cu o singură excepție, e vorba de schiuri all-mountain cu înclinații mai degrabă spre off-piste, de la producători mai mici sau mai mari. Cei mici vând direct de pe site-urile lor, pe cei mari îi găsiți prin cele câteva magazine de la noi sau pe site-urile clasice (Blue Tomato, Telemark Pyrenees, etc).

Bun, ca să nu o mai lungim, iată propunerile mele în ordine lățimii.

1. Black Crows Arto

Nu am mai schiat de mulți ani un schi de pârtie, cu atât mai puțin unul de GS. Dar Arto m-a făcut să îmi pun problema că poate ar trebui. Arto e la fel de adaptabil ca Nocta, ca să vorbim tot despre Black Crows, doar că e în celălalt capăt al spectrului. Ar trebui să prind Poiana pustie, într-o zi rece de marți să zicem, cu zăpadă bună și perfect bătută. În plus, ar trebui să bag sală intensiv de pe acum ca să fiu sigur că mă ridic la nivelul cerințelor.

Dar cum ar fi? Senzația aia că ești într-o locomotivă pe șine și tocmai ai intrat cu viteză prea mare într-un viraj prea strâns și să ieși din viraj mai tare decât ai intrat. Și să cauți rapid următorul viraj ca să vezi la câte G-uri poți rezista… Un singur amendament: sănătatea ligamentelor genunchilor nu ar trebui să fie prima prioritate. Și oricum, nu ai cum să bagi prea multă sală, e aproape noiembrie.

2. Nordica Enforcer 93

În mod normal aș fi mers către varianta mai lată, de 100mm, dar din ce se aude, Enforcer 93 e un schi mai țeapăn și asta îl face extrem de interesant. Ca în cazul multor modele din listă, și aici vorbim de 2 straturi de titanal. L-aș lua fix ca un schi de toată ziua, de dat pe oriunde și oricând, mai puțin în zilele alea când știi că ai nevoie de ceva lat.

Sunt destul de sigur că varianta de 193 e de bază atât pe pârtie, cât și pe un Carp dat rapid. De fapt cred că ăsta e cuvântul de ordine: rapid.

3. Salomon MTN Explore 95

MTN Explore 95 e schiul de tură al lui Mike D. Acel Mike D, da, care cu vârsta a început să practice destul de des tură, după cum se vede și în seria Salomon TV. Ca să fiu sincer, e prima dată când mă gândesc la un set-up complet Salomon: schiurile astea, clăparul MTN Lab și legăturile MTN low-tech. Mai mult din cauza clăparilor. În orice caz, iau în calcul un schi mai de touring decât ce am acum – Armada Invictus 108 Ti, care e foarte tare doar că greutatea nu prea îl recomandă pentru touring. Iar Salomonul ăsta nou pare să bifeze multe puncte: lățime bună, lungime ok – chiar dacă aș prefera mai lung de 184, greutate foarte bună – undeva pe la 1600 de grame. În plus e mai țeapăn, în special pe zona mediană și coadă.

4. Armada ARV 96

ARV a fost unul dintre schiurile care mi-au plăcut cel mai mult din gama Armada. Asta până acum 2-3 ani când au încercat să îl facă mai potrivit pentru piața europeană și l-au dotat cu două plăci de titanal. Rezultatul nu a fost rău deloc, dar spiritul lui ARV e altul.

Din fericire, cei de la Armada s-au prins și așa a apărut linia Invictus. Iar de anul ăsta ARV revine la conceptul inițial: schiul cu care te poți distra oriunde, oricând. Ca să fie siguri că oricine își găsește ARV-ul potrivit, există 3 lățimi: 86, 96 și 106mm. În mod normal aș alege 106, dar ceva îmi spune că 96 s-ar putea să fie mai bun pentru un schi pe care îl vrei lejer. În orice caz, când mă gândesc că iarna asta e posibil să schiez destul de des cu un copil în rucsac sau, în anii care urmează, cu un copil pe lângă mine, la schiul ăsta mă gândesc.

5. Dynastar Pro Rider

Cu câteva săptămâni înainte ca Dynastar și Aurelien Ducroz să anunțe că nu vor mai continua parteneriatul, au apărut informațiile oficiale despre acest model. Se știa din primăvară de existența lui, dar abia acum în toamnă s-a făcut complet lumină. Deci, care să fie cel mai radical schi al acestui sezon? Nu cred că greșesc dacă pun în capul listei noul Dynastar Pro Rider, deși nu îmi dau seama cât e de nou. Din meniu: o singură dimensiune disponibilă (192cm), legăturile se montează la -13cm (!!!), iar schiul cântărește 2,6 kg. Rocker? Nu chiar: 5 mm de camber old-school. Se cere asortat cu Look Pivot 18 și Lange XT 130.

Pe schiul ăsta scrie “back to the future”, oriunde în perioada 2000-2005. Salutăm și grafica corespunzătoare, care se regăsește și în gama de race. Căci, ce e Pro Rider dacă nu un schi de race pe Bec de Rosses? Dacă mă uit bine la lista, e modelul care mi s-ar părea cel mai potrivit pentru un schior de big-mountain în România. Doar să fie sigur că e schior, căci schiul ăsta nu va ierta pe nimeni.

Acum mă scuzați, am de făcut 100 de flotări numai pentru că m-am gândit la Pro Rider.

6. Down Showdown 105

Ai zice că 105 e lățimea cea mai populară, evident după 108, când vine vorba de all-mountain-uri serioase. Dar ce e complet unic în cazul lui Showdown 105 e lungimea: 202 cm. Și atât. Douâ straturi de titanal și doar 30 de perechi disponibile. Exclusivist e puțin spus. Nu știu să mai fie vreun schi de +2m pe piață în momentul ăsta. Iar prețul nu e deloc stratosferic – 650E cu comandă direct pe site-ul lor.

Down e un prodcător mic, european, care se mișcă foarte bine de ceva ani și feedback-urile pe care le au schiurile lor sunt excelente. În plus au un serviciu de client-service/ post-vânzare/ garanție prompt și rapid. Merită puțină atenție și celelalte modele.

7. Forest Lotor

Iată un schi cel puțin interesant de la un producător la fel de interesant. Forest sunt doi frați ingineri școliți bine și un art-director. Da, într-o perioadă de incertitudine economică și cu ierni din ce în ce mai slabe, băieții ăștia au decis să investească niște bani, timp și energie în schiuri. Cam atât de încrezători sunt în ce fac.

Schiurile sunt proiectate în Slovacia și construite în Cehia. Toată gama lor arată senzațional și, pe hârtie cel puțin, par să fie ce trebuie. Fiecare schi poate avea coada dreaptă, twin-tail, swallow-tail sau alpin (decupată pentru pieile de focă). Lotor e altfel. Lotor e un schi asimetric. Un concept nu neapărat nou și nu neapărat unic – vezi K2 Marksman, Lib Tech MegaPow, câteva modele de carving la Elan. Dar Lotor e, din nou zic, altfel. Pentru că ai 2 perechi de schiuri într-una. Le poți folosi pentru freeride – contact pe o lungime mai mare, viraje largi, viteză mare, sau pentru backcountry – contact pe o lungime mai mică, deși mai manevrabil și mai rapid în reacții. Sau cel puțin așa zic oamenii ăștia pe site. Vine chiar și cu coada “alpine”, dar numai pe pre-comandă. Clar aș testa oricând un Lotor de 187. Și orice alt model Forest.

8. Blizzard Cochise

Nu e tocmai o noutate, dar Cochise e unul din reperele în categoria asta. Nu e chiar ușor de schiat, e mai degrabă greu în actualul peisaj, dar e cât se poate de stabil și inspiră încredere indiferent de cum e zăpada sau terenul.

La un moment dat era semi-identic cu Voelkl Mantra, dar lucrurile nu mai stau deloc așa. Azi Mantra e un schi care încearcă să ajute convingă cât mai mulți schiori că e relativ ușor să schieze în offpiste. Cochise a ales alt drum – a evoluat către un all-mountain care recompensează schiorul tehnic și agresiv.

9. Whitedot R.108 Carbonlite

Whitedot sunt niște englezi care s-au apucat de treaba asta acum vreo 10 ani. Genul de englezi care sunt de găsit mai des în Chamonix, decât în Leeds unde le e sediul. Schiurile sunt fabricate în Europa, cel mai probabil în fabrici ale producătorilor mari. Au o construcție încântătoare, cu sidewall cap-coadă și o senzație generală de lucru foarte solid. Fred Syversen a făcut brandul celebru când cu “săritura” de 107 metri căreia i-a supraviețuit.

R.108 este, conform site-ului oficial, cel mai adaptabil model al lor. Iar în versiunea de 195 cm e un schi unic, căci nu știu să existe vreun schi de tură de dimensiunea asta. Cumva reușește să stea sub 2 kg, ceea ce iarăși sună foarte bine. Versiunea normală are 2,3 kg, deci oricum un schi destul de ușor pentru lugimea asta. Carbonlite pare că ar face echipă bună cu un Marker KingPin sau un Beast 14.

Ah, aruncați o privire și la ce le-a mai rămas din anii trecuți. S-ar putea să găsiți niște schiuri excelent lucrate la preț de Decathlon.

10. Voelkl Confession

Salutați-l pe înlocuitorul lui Shiro. Doar că nu e un continuator, ci un schi complet diferit, deși doar cu 2mm mai îngust. Dacă Shiro era un reverse camber foarte specializat pentru powder, Confession are o construcție mai clasică, cu ceva camber în zona mediană și coadă dreaptă. E un schi direcțional care, ce-i drept, va prefera zăpada mare dar cei care l-au testat spun că e mult mai adaptabil decât te lasă să crezi dimensiunile. Și că ar trebui privit ca un big-mountain charger. Alegerea lui Ian McIntosh și a lui Sam Smoothy, deci lucrurile tind să fie destul de clare. Nu m-aș lăsa intimidat, însă, și l-aș încerca într-o zi bună la Bâlea.

Asta e lista. sunt 10 schiuri care sunt interesante din punctul meu de vedere, deci alegerea a fost foarte subiectivă. Mi-ar plăcea foarte mult să știu ce modele vă interesează pe voi.

Sursă foto cover: Armada Skis. Celelalte imagini sunt de pe site-urile respectivilor producători.