Kaj e o legendă în viață. Nu de multe ori poți spune lucrul ăsta despre un om, cu atât mai puțin să fi cunoscut unul și, deci, cu atât mai puțin să fi schiat cu unul. Da, aici mă laud că acum niște ani am schiat câteva zile cu Kaj&Sverre.
După ani de zile de FWT și filme cu super eroi, inclusiv minuata serie Salomon Freeski TV, la mai bine de 6 ani de la Tres Bonne Equipe, Kaj își lansează propria serie. E un proiect pe care l-a anunțat de câteva luni pe FB și Instagram, a ieșit un prim episod în care povestea despre ce urmează, acum iată că a trecut la acțiune în Hamsedal, locul unde a crescut ca schior.
Formatul ăsta de 2 minute mi se pare foarte bun – vrei mereu încă un episod. Nu vom vedea atâta acțiune ca la Candide, nu vom vedea atâta poveste ca la Ducroz, dar mă bucur că îl voi vedea pe Kaj pe schiuri în locuri tari.
Că tot veni vorba de recomandări din programul TV, mai băgați un ochi și la Seeking Nirvana. E neapărat de văzut și seria asta, chiar dacă e complet diferită de ce ziceam mai sus. Sau poate tocmai de aia.
Brody Leven e un tip simpatic care la un moment dat a schiat și prin Bucegi. Chiar un posibil first-descent în Albișoara Crucii, dacă îmi aduc bine aminte – Bubulu ar putea să mă corecteze aici.
Brody Leven e și un tip muncitor. Trage mult pentru fiecare viraj. Pare că îi place să sufere pe tema asta. Apoi, evident, e legendarul sau cont de Instagram, unde postează cu o frecvență greu de bătut. Și de urmărit. Dar totul pentru o cauză bună – nu știu vreun sportiv profesionist care să își petreacă mai mult timp răspunzând oamenilor chiar și la întrebări mai ciudate (a se citi stupide).
Filmul ăsta spune bine povestea lui Brody. Așa că vizionare plăcută.
“So, if you feel like you’re on your last leg, you’re taking your first step.”
Toamna asta vine cu o surpriză tare plăcută de la Salomon. Cele două concepte – Salomon FreeSkiTV și Salomon RunningTV – se transformă în Salomon TV. Ca să nu mai schimbăm canalul.
Foarte inspirată mișcare de marketing: pe lângă publicul comun, din care fac parte chiar dacă mult mai mișcat de Mike Douglas și echipa sa, în felul ăsta alergătorii vor afla mai multe despre schiori și invers. Cu toții ne bucurăm de ce are muntele mai bun să ne ofere, ăsta ar fi numitorul comun.
Cu ocazia asta îmi dau seama ce puțin am alergat pe munte vara asta. Dar și că mai sunt 2-3 luni perfecte fix pentru alergări montane, antrenament bun și pentru la iarnă.
Revenind, sunt uimit în fiecare an că Salomon continuă iar acum mă bucur că o face în noua formulă. E o serie de care sunt alături din primul sezon. Nu mi-a scăpat nici un episod, pe unele le știu replică cu replică, mi-am adormit copilul uitându-ne împreună la Mike, Kaj & ceilalți.
The Blizzard of AAAHHs… e filmul-cult care a pus schiul extrem pe harta sporturilor mainstream. În cazul de față nu mă feresc de “extrem”, pentru că ce fac Glen Plake, Scott Schmidt și Mike Hattrup e fantastic.
Povestea spune că americanii au venit în căutare de locuri noi prin Europa după ce tocaseră munții de acasă. În plus, atitudinea autorităților de pe bătrânul continent era puțin alta față de ce se întampla în State, unde sistemul de asigurări făcea mult mai dificilă distracția în offpiste. Lucru valabil și astăzi, La Grave, Chamonix sau Courmayeur fiind locuri în care ești cam de capul tău, odată ajuns sus.
The Blizzard… nu e primul ski-film. Warren Miller filma de prin anii ’60 cu bătrânul McConkey, de exemplu. Poate că nu e nici cel mai bun film al perioadei. Nimeni nu știe exact de ce tocmai ăsta a fost filmul care a prins așa bine, dar probabil că an nimerit fix amestecul de care era nevoie: schi excelent, poveste simplă (3 oameni vin în Chamonix, locurl în care a început totul, doar ca să se dea) și mult suflet. Sau poate nimic din toate astea, doar întâmplarea să fie filmul potrivit apărut în momentul potrivit. Schiul încă era un sport romantic, banii cei mulți erau în Cupa Mondială – și de fapt nici aici nu erau chiar așa mulți, iar riderii erau mai degrabă ski-bums. Încă nu apăruse moda rezidenților în Monaco, iar bătrănul Plake e în continuare un munțoman de școală veche.
Ironic e că filmul ăsta pune umărul într-un fel la sfârșitul romantismului. În cațiva ani apar X-Games, sponsorii, banii, faima și tot restul. Totuși, cei mai mulți schiori de azi nominalizează The Blizzard… ca fiind filmul care le-a deschis ochii, iar Glen Plake e considerat unamim un erou cu acte în regulă.
Din câte știu, în afara de VHS-ul original, a fost editat o singură dată pe DVD prin 2004, tiraj epuizat de mult timp. E foarte greu de găsit în original, un motiv în plus pentru a-l considera un film cult. Și probabil irepetabil astăzi, când filmele s-au schimbat atât de mult din cauză de www și, în special, social-media care face ca totul să fie onair/ online instantaneu.
Cam oricine l-a văzut știe exact unde era și cu cine. În cazul meu a fost în iarna lui ’90 – nu mai știu exact anul, dar 1990 e cel mai probabil -, într-un restaurant din Pârâul Rece, alături de monitorii BTT și alți gură-cască, așa ca mine. Nu știu cine îl adusese, dar îi țin minte pe nea’ Romică și pe Căciulă cum comentau admirativ. Dar ei nu doar comentau, pentru că acum sunt destul de sigur că ar fi putut da mare parte din liniile din film. Sau poate doar pe ei îi țin minte, pentru că pe atunci erau eroii mei absoluți în materie de schi. Sunt în continuare, de altfel. Am amintiri foarte vagi, dar am tipărite într-un colț de creier creasta lui Plake și incredibile coborâri pe Poubelle ale lui Plake și Schmidt.
Nu l-am mai vazut integral niciodată de atunci. Am tot vazut secvențe, mai lungi sau mai scurte, pe TV sau pe net. E un film de cumpărat și de păstrat într-o cutie selectă alături de alte lucruri importante.
Pana cand mai vine un rând de DVD-uri sau pe iTunes, mă bucur de ce îmi oferă Youtube.
În 2009, la 21 de ani de la lansarea originalului, apare Legend of Aahhs. Dar magia e tot la The Blizzard…
Notă: articolul a apărut inițial pe 18 septembrie 2011, versiunea de acum a fost ușor modificată. Am păstrat neschimbate comentariile de atunci.
Cum bine zice un băiat în film, “you need some snow, come in Chamo”. Adevărul e că m-aș întoarce în zona aia oricând. Întâmplător, în câteva zile voi scrie din Courmayeur, unde ninge de mă aștept să găsesc zăpada din filmul Salomon.
