Austria

HAHNENKAMMRENNEN

BY 20 January 2017 EVENIMENTE

kitz

 

 

E numele celebrei curse de coborâre de la Kitzbuehel, un fost oraș minier, a cărui istorie începe în perioada medievala. Așezat în inima Alpilor austrieci, în landul Tirol, este astăzi cea mai cunoscută stațiune de schi din lume și cu siguranță una din cele mai aglomerate.

O dată pe an, după mijlocul lunii ianuarie, consecutiv unei alte curse celebre din cadrul Cupei Mondiale (Lauberhornrennen-Wengen) are loc aici pe pârtia Streif cea mai dificilă și spectaculoasa cursă din circuitul alb: Hahnenkamm DH. Denumirea vine de la asemanarea muntelui (partiei) cu o creasta de cocoş.

Anul asta, cursa va avea loc pe 21 ianuarie și va fi transmisă pe Eurosport de la ora 12.30. Ca de obicei, vineri e proba de SG iar duminică slalomul. Totuși, cursa cea mai așteptată de toată lumea, inclusiv de slalomiști, este coborârea de sâmbătă.

Puțina istorie:

  • Prima cursă pe pârtia Streif a avut loc în anul 1931 sub de denuirea de Hahnenkammrennen (Hahnenkamm Race).
  • Între 1938 și 1945, cursa este întreruptă din cauza celui de-al doilea război mondial.
  • Din 1953, cursele se desfășoară imediat după 15 ianuarie.
  • Din 1959, cursele sunt transmise în direct de televiziunea austriacă.
  • În 1967 cursa Hahnenkamm este inclusă în circuitul Cupei Mondiale.
  • În 1993 din cauza mai multor anulari ale cursei din lipsa zăpezii (1964, 1989, 1993) sunt instalate tunuri pentru producerea zăpezii artificiale.
  • În 1995 se introduce proba de SG care devine o prezență constantă abia începând cu anul 2000.
  • În 1997 este stabilit recordul absolut al cursei de coborâre de pe Streif de către Fritz Stroebl cu un timp nebătut până în prezent: 1.51.58. Ca să înțelegeți dimensiunea performanței, timpul nu a fost bătut anul trecut, de exemplu, când startul s-a dat cu 50m mai jos.
  • În 2007 cursele au fost anulate din cauza lipsei zăpezii. Nici măcar tunurile de zăpada nu au putut remedia problema.
  • În 2010, din cauza serioaselor accidente ce au avut loc de-a lungul timpului, organizatorii au luat în sfârșit decizia ca porțiunea finală a cursei, Zielsprung, să fie mult modificata în scopul creșterii siguranței sportivilor.

Hahnenkammrenen Downhill (DH) – fișa tehnică

  • Pârtie Streif
  • Start 1665 m
  • Finish 805 m
  • Diferență de nivel 860 m
  • Lungime 3312m
  • Maxim/minim grad înclinație 85%/2%, respectiv 41 grade/1,1 grade

Secțiunile cursei:

  • Startschuss – se acumulează viteză foarte mare de la început
  • Mausefalle – săritură (poate depăși și 80m) urmată de compresie
  • Karusell – S turns
  • Steilhang – viraj 90 grade dreapta/ intrare tehnică în porțiunea de plat
  • Brueckenschuss & Gschoess – porțiunile de plat
  • Alte Schneise
  • Seidlalmsprung – săritoarea de la Seidlalm
  • Laerchenschuss – încă o porțiune de viteză
  • Hausberg – săritură și viraj strâns
  • Querfahrt – traverseu stânga pe o porțiune în general înghețată
  • Zielschuss – compresie și săritură la viteze ce depășesc 140 km/h
  • Rasmusleitn (Ziel) – linia de sosire

Facts sau “știați că”:

  • Lungimea totală a cursei este de 3312 m.
  • Înclinația maximă este de 41 de grade (Mausefalle) iar cea minimă de 1 grad.
  • Înclinația medie a pârtiei este de 15.1 grade.
  • Cei 860 m difernță de nivel au fost coborăți de către Fritz Strobl in 1997 cu o viteză medie de 106.9 km/h.
  • secțiunea Mausefalle este martora unor sărituri de peste 80m lungime; viteza cu care se intră aici este undeva în jurul a 100 km/h. Lungimea e comparabilă cu cea de la o trambulină mică de la probele de sărituri.
  • Viteza maximă se atinge în porțiunea finală, spre finish, unde până în 2010 exista o săritoare creata artificial și are valori de peste 140 km/h. E unul din motivele pentru care cursa e atât de dificilă.
  • Cel mai celebru finish îi aparține lui Kristian Ghedina care, la peste 140 km/ h executa un spread și câștigă cursa.
  • Instalația de transport pe cablu ce deservește pârtia Streif are inscripționat pe fiecare gondolã numele câștigătorului unei curse Hahnenkamm
  • La aceasta competiție se înregistrează numărul maxim de spectatori din Cupa Mondială (recordul e de peste 100.000 spectatori)
  • Cele mai cumplite accidente înregistrate vreodată la aceasta competiție aparțin lui Scott McCartney (USA) si Daniel Albrecht (SUI). Din fericire ambii și-au revenit și au putut concura în continuare.
  • Din 1987 diferiți artiști crează afișul oficial al competiției.

Recordurile competitiei:

19 Martie 1937 – SCHWABL Thaddeus (AUT / K.S.C.) – 03:53,10
08 Martie1947 – FEIX Karl (AUT / K.S.C.) – 03:36,00
13 Martie 1948 – MALL Edi (AUT) – 03:14,10
05 Februarie 1949 – SCHÖPF Egon (AUT) – 03:03,20
09 Februarie 1951 – PRAVDA Christian (AUT / K.S.C.)- 02:57,10
17 Ianuarie 1953 – PERREN Bernhard (SUI) – 02:54,50
23 Ianuarie 1954 – PRAVDA Christian (AUT / K.S.C.) – 02:47,90
15 Ianuarie 1955 – MOLTERER Anderl (AUT / K.S.C.) – 02:46,20
18 Ianuarie1958 – MOLTERER Anderl (AUT / K.S.C.) – 02:40,70
17 Ianuarie 1959 – WERNER Bud (USA) – 02:33,40
16 Ianuarie 1960 – DUVILLARD Adrien (FRA) – 02:26,10
19 Ianuarie 1963 – ZIMMERMANN Egon II (AUT) – 02:22,66
22 Ianuarie 1966 – SCHRANZ Karl (AUT) – 02:16,63
21 Ianuarie 1967 – KILLY Jean-Claude (FRA) – 02:11,92
26 Ianuarie 1974 – COLLOMBIN Roland (SUI) – 02:03,29
18 Ianarie1975 – KLAMMER Franz (AUT) – 02:03,22
15 Ianuarie1982 – WEIRATHER Harti (AUT) – 01:57,20
18 Ianuarie1992 – HEINZER Franz (SUI) – 01:56,04
13 Ianuarie 1996 – MADER Günther (AUT) – 01:54,29
25 Ianuarie 1997 – STROBL Fritz (AUT) – 01:51,58

stubai

Am ales sa scriu acest articol nu pentru ca as fi un mare cunoscator al zonei mai sus mentionate ci pentru ca doresc ca cititorii acestui site, si nu numai, sa se bucure de cele mai ‘darnice’ locruri de ‘dat pe langa partie’ din Austria. Am observat ca in ultima vreme tot mai multi skiori sunt ‘plictisiti’ de aceasta tzara si de statiunile pe care le ofera… sincer, nu am sa inteleg niciodata motivul. Exista foarte multe zone, absolut superbe, ideale pentru practicarea skiatului in afara partiei. Trebuie doar sa cautati… 😉 Valea Stubai (Stubaital) este unul din acele locuri.

Localizare

Valea Stubai se gaseste in landul Tirol (Austria) in vecinatatea orasului Innsbruck; accesul spre aceasta vale se face direct din autostrada ce leaga Austria de nordul Italiei (Brenner pass)- aprox. 12 km de Innsbruck. Distanta fata de vama Bors este de aproximativ 1050km (www.viamichelin.com)

Acces

Cu avionul. Cel mai important aeroport din zona se gaseste in Innsbruck insa puteti gasi mai multe zboruri spre Munchen (aprox 160 km) iar de acolo, transfer.

Cu masina personala: distanta de aprox 1050 km de vama Bors

Cu trenul: o varianta extrem de accesibila pentru cei ce nu detin masina si nu au suficienti bani pentru un zbor direct. Cea ma buna varianta este R Buc-Wien si IC Wien-Basel; din gara Innsbruck puteti opta pentru auobuz sau tren pan ape valea Stubai.

Recomandarea mea este sa achizitionati un bilet pana intr-o localitate elvetiana!!! (biletele pana in localitatile austriece sunt cu aprox 50-60% mai scumpe…paradox…). www.oebb.at si www.infofer.ro

Cazare

Cele mai cunoscute localitati de pe vale sunt Fulpmes si Neustift (aceasta din urma fiind si cea mai mare). Pretul la cazare difera in functie de confort si de numarul de persoane. Un pret mediu intr-o pensiune decenta ar fi de 40-50 euro/nopate/camera dubla. Va puteti cauta singuri locul in care veti sta pe www.stubai.at sau www.stubaier-gletscher.com

Zone de ski

Serles si Elfer – sunt cele mai mici zone de ski de pe vale si cele ce prezinta un interes scazut din partea skiorilor; totusi, zona Elfer ofera posibilitati variate de ski prin padure in conditii de zapada abundenta si reprezinta o alternativa demna de luat in considerare pe ceata si vreme proasta.

Schlick 2000 – este cea mai cunoscuta zona de ski de pe vale, in afara ghetarului. In conditii de zapada mare, devine un mic paradis al skiatului backcountry. Este statiunea ideala in caz de ceata si vreme proasta cand vizibilitatea pe ghetar este nula sau instalatiile nu functioneaza pe acolo.

Nu exista multe instaltii de transport pe cablu (1x telegondola, 1x telescaun, 2x teleschi) insa acestea acopera un domeniu absolut superb pentru backcountry. Pe sub liniile telescaunului si ale celor doua teleschiuri exista nenumarate culoare prin padure si fel de fel de formatiuni care va vor tine ‘in priza’ o zi intreaga. Pe sub linia telegondolei, ramane la latitudinea imaginatiei voastre sa va alegeti linia- coborari lungi prin zapada adanca, jnepeni, padure rara, culoare, pillow-uri etc…

Partiile in aceasta zona sunt destul de usoare, caracteristica intalnita de altfel pe toata valea. O statiune accesibila skiorilor de orice nivel.

Stubaier Gletscher – ghetarul se afla la aproximativ 26 km de localitatea Fulpmes, chiar la capatul vaii. Puteti veni cu masina proprie (parcare gratuita la baza) sau cu skibuss-ul (de asemeni gratuit, insa foarte lent- 26 km in aprox 1 ora).

Stubai este cel mai intins ghetar ‘schiabil’ al Austriei; pentru un ghetar, domeniul este foarte vast. Se urca de la 1750 m la 3210 m si toata diferenta de nivel poate fi parcursa pe skiuri. Exista un numar impresionant de instalatii de transport pe cablu si aproximativ 110 km de partii preparate. Fiind o ‘statiune’ family friendly, nu vom gasi aici decat partii medii si usoare, insa deosebit de lungi si placute. Pentru pasionatii de freestyle, exista si un snowpark; mai multe detalii aici www.stubai-zoo.com

Am mai spus-o in alte articole si o mai spun din nou: ar fi usor penibil sa ma apuc sa descriu linii de ‘freeride’ intr-o zona atat de vasta folosind ca puncte de reper stalpi de teleferic, copaci sau stanci. Zona este un paradis al freeride-ului. Nu mi-am putut imagina un asemena loc, taman pe un ghetar. Ce mi-a placut cel mai mult este diferenta mare de nivel care se poate cobori prin zapada neatinsa si usurinta cu care poti intra in linia pe care ti-o algei in timp ce te afli in teleferic.

Ca peste tot, cele mai accesibile zone offpiste, aflate in imediata vecinatate a partiilor, se transforma in adevarate transhee. Totusi, cu putina ingeniozitate, puteti gasi si la 3 zile dupa ultima ninsoare, linii neatinse, fara sa fie nevoie sa va dati jos skiurile din picioare.

Datorita altitudinii mari, expunerii si vantului puternic care in unele zile isi ‘face de cap’, e bine sa consultati starea zapezii, deseori intalnindu-se placi de vant de diverse grosimi- mare atentie, deci! Puteti primi mai multe info despre starea zapezii, risc de avalansa, hot spots de la Stubai Freeride Center.

Skipass

Am ales sa vorbesc despre skipass intr-un subcapitol pentru ca exista mai multe variante de achizitionare a acestuia.

Puteti opta pentru varianta unui abonament exclusiv pentru ghetar (6 zile 188 euro)- nerecomandat datorita condiilor meteo care in unele zile ar putea face ca instalatiile sa nu functioneze.

Abonament pentru toata valea Stubai (include Stubai Glacier, Schlick 2000, Elfer Lifts si Serles Lifts)- 6 zile la 210 euro- aveti posibiliatea sa fiti flexibili si sa va alegeti locatia in functie de starea vremii.

Pentru cei ce doresc sa exploreze mai mult, exista varianta de abonament pe toata regiunea Innsbruck-ului – Olymipa Sport Region (include 10 zone de ski printre care si Stubai Glacier- nu si celelalte statiuni de pe vale).

*copii in varsta de pana la 10 ani skiaza gratis!

Timp liber

  • Shopping in zona Innsbruck-ului
  • SPA- in localitatea Neustift
  • Restaurante in Fulpmes si Neustift
  • Magazine de profil in Fulpmes si Neustift
  • Alimentari in Fulpmes si Neustift
  • Apres ski- la baza partiilor
  • Night life- slab reprezentat ‘pe vale’

DISCLAIMER: toate randurile de mai sus au caracter informativ si se raporteaza subiectivitatii; schiatul in afara partiilor poate fi un sport periculos – voi decideti daca sunteti capabili sau nu sa paracticati forma asta de sport; nu imi asum absolut nici un fel de raspundere daca va accidentati sau mai rau folosindu-va sub orice forma de informatiile prezentate aici incercand sa schiati muntii.

(Notă: Acest articol a fost publicat inițial în 12 ianuarie 2012, semnat de prietenul Radu Solo)