costila |

Pe Pripon, între iarnă și vară

BY Alex Borșan 6 April 2016 TURE

Să zicem că oficial a început schiul de primăvară. Martie nu se pune, în general e considerată lună de iarnă plină. Primăvara asta vine după o iarnă mai altfel, și nu în sensul bun. În Bucegi, cea mai consistentă ninsoare a avut loc acum 2 săptămâni. Nu a fost o iarnă neapărat proastă – zăpada a tot fost pentru cine a căutat-o, dar niciodată nu prea a fost la îndemână. Poate nici nu e rău așa.

Revenind la tură de duminică, am fost pe Pripon din nou după mulți ani. În general prefer văile mai interesante din punct de vedere al schiului, cu Valea Coștile în pole-position. Dar cum refuz să mă dau singur, iar duminică grupul a votat Pripon, asta a fost tura.

Mă așteptam ca zăpada de sus să fie fie moale, fie multă, având în vedere ninsorile din ultima perioadă. Nu a fost nici, nici. Am dat de o zăpadă tare, bine așezată, foarte puțin muncită de vânt. Dar și destul de puțină. Dacă pe platou lucrurile încă arată bine, cum am trecut de prima căldare, stratul de zăpadă s-a subțiat vizibil.

Dar nu e nimic rău în asta. Am făcut de la Babele la releu aproximativ 45 de minute, cu tot cu stat la poze și fără să ne grăbim deloc. O parte din oamenii din grup au fost pe picioare și au mers fără să se afunde prea mult în zăpadă. Pe schiuri nici nu am simțit drumul. Zăpadă continuă, tare dar fără să fie înghețată și urme puține. Cam așa a fost pe platou.

Ca de obicei, mă interesez despre starea zăpezii înainte să urc. Informațiile pe care le aveam nu sunau prea bine. Vineri și sâmbătă curgeau firele mai abrupte (ex: Blidul Uriașilor, hornurile de la pilonul 3 de pe traseul telecabinei din Bușteni). Știrile de pe TV aveau și obișnuitele cuvinte cheie: “iadul alb”, “legile nescrise ale muntelui”, “pericolele pasc la tot pasul”, asta pe fundal de imagini de arhivă cu avalanșe apocaliptice. Deși se vorbea de “risc 3 de avalanșă”. Apropo, voi reveni cu un articol despre gradele de risc și cum sunt ele interpretate pe la noi.

Cu alte cuvinte, eram destul de precaut și luam în calcul inclusiv varianta de a mă întoarce la Babele dacă lucrurile arată rău. Pe scurt, nu a fost cazul. Nu am mai schiat de mult în perioada asta o zăpadă atât de bună și de stabilă. Nu știu cum au fost alte văi, dar pe Pripon am avut hardpack cu o consistență de pârtie bine bătută într-o dimineață rece de februarie. Deși nu era nici dimineață – am ajuns pe la 10.30 în buza văii, nici chiar rece – sus presupun că erau vreo 2-3 grade și soare, iar februarie e o amintire neplăcută pentru mine care din fericire s-a dus demult.

Am schiat cu sete. Asta e rezultatul unui sezon în care greu am adunat 11 zile de dat. Fiecare zi e una de care trag cât pot de mult, fiecare tură e o bucurie, fiecare viraj e intens. Ultima săritoare e relativ mică – vreo 2 metri de sărit prin dreapta bolovanului. Precaut fiind, am aruncat schiurile, bețele și rucsacul, apoi am sărit și eu. Fără glorie, fără incidente.

Drumul spre Poiana Coștilei nu a fost chiar simplu. Nu prea mai are sens să încerci pe schiuri sau placă, iar cărarea e plină de gheață până spre altitudinea de 1500-1600m. Apoi e uscat și plin de brândușe și ghiocei.

Asta a fost tura de duminică cu mulțumiri către Ioana, pentru invitație, și Tibi, pentru serviciile impecabile de transfer. Aș zice că vor mai urma și altele cât o mai ține zăpada asta, nu aș vrea să treacă iarna asta fără o coborâre lungă pe Coștila.

Clasificarea văilor de abrupt din Bucegi

BY Alex Borșan 22 December 2015 LOCURI, România

Cu ocazia unei ieșiri în La Grave, am avut greutăți cu aprecierea dificultățea unui traseu datorită faptului că în România nu există o clasificare de nici un fel a culoarelor care s-au schiat de alungul timpului. În Franța, deși clasificările franceze Blachère, Traynard, Labande, Shahshahani (Toponeige) nu îmi erau necunoscute, neavând termen de comparație cu culoarele din România, îmi era foarte greu să apreciez dificultatea unui culoar.

Datorită faptului că am la activ poate peste 2000 de zile de ski pe vai în cele mai diverse condiții, cred că sunt în măsură să mă încumet să fac o clasificare cât de cât pertinentă a principalelor culoare schiabile din Bucegi. Nu cred că clăsificarea care urmează este infailibilă, ci este orientativă și poate suferi îmbunătățiri și adăugiri pe parcurs.

Clasificarea pe care am considerat-o cea mai utilă este Toponeige (Shahshahani). Ea cuprinde câteva subclasificari:

Clasificarea “pentru coborare”, de ansamblu

Cuprinde 5 grade de la 1 la 5; pana la gradul 5 avem trei subdiviziuni (ex: 4.1, 4.2, 4.3.) iar gradul 5 are 6 subdiviziuni: 5.1, 5.2… 5.6.

Schi 1: Nivelul de bază, panta nu depășește 30°, pasajele cu pădure sunt aerisite, diferența de nivel sub 800m.
Ski 2: Nu avem dificultăți tehnice particulare, panta de 35° maxim, diferența de nivel poate fi peste 800m.
Schi 3: Nivelul de debut pentru schi-alpinism, acest nivel e caracterizat de existența unor pasaje tehnice, porțiuni lungi cu panta constantă peste 35°, putem avea deasemeni scurte pasaje de 40°-45°.
Schi 4; De la acest nivel putem vorbi de culoare și “pente raide”, pantă constantă de 40°, apar scurte pasaje de 50°.
Schi 5; Pantă constantă de 45°-50°,cu pasaje semnificative de 50° și peste.

Clasificarea punctuală pe pasaje

S1: pantă sub 25°
S2: pantă 25°-30°
S3: pantă până la 35°
S4: pantă până la 45°, pasaje cu pantă de 40° constantă
S5: pantă de 45°-50°, pantă constantă de 45°
S6: panta de 50°-55°, pantă constantă de 50°
S7: pantă de 55°-60° ,pantă constantă de 55°

Clasificarea după gradul de expunere

Expo 1 (E1): Nu avem obstacole importante, panta este în jur de 25 grade, pot să apară scurte pante de peste 50 grade care se termină cu pantă mică de 25°-30°, nu sunt probleme în caz de cădere pe zăpadă moale, dar pot să apară probleme în caz de cădere pe zăpada tare.
Expo 2 (E2): Zone cu stânci care barează, culoare lejere, risc de lovire important în caz de cădere.
Expo 3 (E3): Risc de cădere peste pereți, săritori, etc. Riscul de lovire de pereti nu este imediat, în caz de cădere moarte probabilă.
Expo 4 (E4): Risc de cădere peste pereți, săritori etc. Riscul de lovire de pereți este imediat, moarte sigură.

Clasificarea după calitatea zăpezii

Deasemeni trebuie luat în considerare că duritatea zăpezii poate fi un factor care să mărească dificultatea unui culoar. Una e să schiezi pe firn un culoar de 50° și cu totul altă dificultate va avea același culoar acoperit de gheață.

Mai jos un tabel de corespondență între calitatea zăpezii și dificultatea parcurgerii lui:

Clasificarea văilor e mai jos.
Observație: cotațiile pe pasaje (S) au fost stabilite pe baza măsurătorilor executate cu clinometru.

Notă: Acest articol a fost publicat prima dată în mai 2008, sub semnătura inconfundabilă a lui Bogdan Boja, mai cunosct ca Bubulu. De atunci nu s-a schimbat nimic cu văile din Bucegi, deci l-am păstrat în aceeași formă.