E gata și FWT, ultima etapă tocmai s-a ținut ieri la Verbier, locurl unde a început circuitul ăsta cu ceva ani în urmă. Iar anul ăsta a fost unul special, din mai multe motive.
Unul ar fi lipsa zăpezii. Cu câteva zile înainte de concurs, nu se știa foarte clar dacă nu cumva etapa va fi anulată, cum s-a mai întâmplat din același motiv. Până la urmă, organizatorii au ales varianta de compromis ajutați de zăpadă puțin, dar nu până la capăt. Au fost 2 porți de start, dar ambele mai jos de vărf.
Alt motiv a fost clasamentul. După etapa din Alaska, 3 rideri erau pe prima poziție la general – Collomb-Patton, Slemett și Turdell, iar Barkered puțin în spate pe locul 4. Cum se spune în fotbal, se juca cu titlul pe masă.
Fața de concurs e complet diferită de celelalte din circuit, mult mai abruptă, cu stânci imense și în general cu zăpadă care penalizează orice greșeală. Implicit, schiorii mai de alpin vor fi favorizați în fața celor mai axați pe freestyle. Nici măcar Candide, în sezonul în care a câștigat titlul, nu a câștigat și la Verbier venind după Zackrisson și Ducroz. Iar Candide nu e ușor de intimidat.
Anul ăsta îl vedeam favorit pe Barkered, iar condițiile din ziua concursului l-au făcut și mai favorit. A câștigat cu o linie directă, probabil cea mai rapidă din concurs, și cu două dropuri care îi consolidează porecla și renumele de “Mayor of StompTown”. Fără nici un alt trick, cum ne-am obișnuit, dar atât de agresiv și de precis că nu prea s-a pus problema câștigătorului. Cred că, de fapt, Barkered a pierdut titlul în Alaska, un alt loc care îl avantaja prin dimensiuni.
Pe doi a terminat Leo Slemett, francezul care îi calcă pe urme lui Collomb-Patton ca stil. Are doar 23 de ani, abia făcuse 1 an când s-a ținut primul Verbier Xtreme. Slemett a avut îndrăzneala să dea un 360 acolo unde nu vrei să greșești. După ce i-a ieșit treaba asta, cred că știa că nu mai are cum să piardă titlul.
Ryan Faye e un al puști pe care va trebui să îl urmărim a avut o linie foarte cuajoasă, mai ales pentru un debutant pe Bec des Rosses. Face parte din noul val de puști care în curând va domina circuitul, deși pare că deja se întâmplă. 4 din primii 10 clasați au sub 25 de ani, într-un sport în care vărsta nu se transformă neapărat într-un dezavantaj.
Va fi foarte interesant de văzut cum va arăta circuitul în următorii 3-4 ani și cum va evolua ideea de freeride. Față de acum 10 ani, schimbările sunt evidente. Dintr-un eveniment adresat unui număr mic de practicanți și de spectatori, FWT a devenit un spectacol cu un public incomparabil mai numeros.
Schiatul s-a schimbat. În anii de început, vedeam dropuri foarte mari și linii tehnice, azi se pune mult accent pe stil și fluiditate. E unul din motivele pentru care a crescut numărul de spectatori, cu toate plusurile și minusurile implicite. Da, evenimentul e mai comercial, e costul pe care trebuie să îl plătească pentru a putea fi văzut live pe web, de exemplu.
Pe de altă parte, din cele 5 etape, primele 3 au fost mai degrabă modeste din punct de vedere al fețelor pe care s-au ținut. O parte din justificări vine de la calitatea și cantitatea zăpezii, Apoi e numărul de etape: 5 anul ăsta din care 2 în același loc (Andorra).
Un număr mai mare de etape și fețe de concurs mai lungi ar duce nu doar la un spectacol mai bun pentru că am vedea mai mult schi, ci și la un clasament mai relevant, pentru că schiorii ar avea mai multe ocazii să arate ce știu. Posibil să scadă puțin suspansul pe care l-am avut acum înainte de Verbier, dar văd de ce ar fi asta o problemă. Până la urmă, cel mai mult contează să vedem schi de bună calitate, nu neapărat înghesuială pe primele locuri.