glen plake

aurelien_ducroz

Nu mai e tocmai o noutate că Seth Morrison nu mai e pe K2, am scris deja dar reiau puțin. Asta după ce se cam indentifica cu imaginea și istoria modernă a brandului. La puțin timp după, au apărut știri și mai alarmante despre K2 care, împreună cu Volkl, Marker, Line, Ride și alte câteva branduri sunt parte din același fond de investiții. Între timp, apele s-au mai liniștit cu un comunicat oficial de presă care zice că totul e bine, dar tot e un nor care plutește pe-acolo. Pe de altă parte, la anunțul lui Seth de pe Twitter câteva branduri i-au făcut public oferte: Moment, Dynafit, ON3P, Armada, Wagner, Whitedot.

Altă veste: Marka Abma e pe Black Crows. Nu știu să îl fi văzut vreodată pe altceva decât pe Salomon. E foarte tare gașca de punkiști și punkiste care s-a format la Black Crows, cu Julien Regnier, Nathan Wallace, Marja Persson și, evident, bătrânul însuși, Bruno Compagnet.

Din 2003 Abma e nelipsit din filmele MSP și apărea constant și în seria Salomon Freeski TV. E genul ăla de schior care te face să iubești și să urăști filmele de schi în care toți dau dropuri imense în powder și mai imens. Vine pe traseul clasic în SUA: mogul, parc, backcountry. Cât a fost în echipa Salomon a contribuit destul de mult la dezvoltarea modelului Shogun, un all-mountain foarte civilizat și apreciat la vremea lui. Asta cumva în ciuda faptului că în toate filmele apărea cu ce era mai lat din gamă. Va fi, deci, interesant de urmărit ce impact va avea în viitorul apropiat. Apropo, și Seth s-ar integra destul de bine în peisaj, iar Anima pare un schi pe gustul lui.

În fine, cea mai recentă e afacere 100% europeană. Aurelien Ducroz, omul care a fost imaginea Dynastar timp de 12 ani, e de câteva zile rider Movement. E aproape ironic că Ducroz și Dynastar au anunțat încetarea colaborării la numai câteva zile după ce apăruseră primele imagini și informații oficiale cu noul Pro Rider, practic modelul pe care Ducroz l-a făcut celebru și invers, din moment ce împreună au câștigat 2 titluri de FWT. Iată cum Ion Trandafir și Ducroz sunt din nou colegi.

Ducroz, de când nu a mai concurat în FWT, s-a apucat de sailing și a început să filmeze în Chamonix. Seria Cham Lines ar trebui să intre în sezonul 4. Sper, cel puțin.

PS: Reine Barkered și Jackie Paaso s-au căsătorit. Să vezi ce copii fac ăștia doi.

The Blizzard of AAAHH's – filmul

The Blizzard of AAAHHs… e filmul-cult care a pus schiul extrem pe harta sporturilor mainstream. În cazul de față nu mă feresc de “extrem”, pentru că ce fac Glen Plake, Scott Schmidt și Mike Hattrup e fantastic.

Povestea spune că americanii au venit în căutare de locuri noi prin Europa după ce tocaseră munții de acasă. În plus, atitudinea autorităților de pe bătrânul continent era puțin alta față de ce se întampla în State, unde sistemul de asigurări făcea mult mai dificilă distracția în offpiste. Lucru valabil și astăzi, La Grave, Chamonix sau Courmayeur fiind locuri în care ești cam de capul tău, odată ajuns sus.

The Blizzard… nu e primul ski-film. Warren Miller filma de prin anii ’60 cu bătrânul McConkey, de exemplu. Poate că nu e nici cel mai bun film al perioadei. Nimeni nu știe exact de ce tocmai ăsta a fost filmul care a prins așa bine, dar probabil că an nimerit fix amestecul de care era nevoie: schi excelent, poveste simplă (3 oameni vin în Chamonix, locurl în care a început totul, doar ca să se dea) și mult suflet. Sau poate nimic din toate astea, doar întâmplarea să fie filmul potrivit apărut în momentul potrivit. Schiul încă era un sport romantic, banii cei mulți erau în Cupa Mondială – și de fapt nici aici nu erau chiar așa mulți, iar riderii erau mai degrabă ski-bums. Încă nu apăruse moda rezidenților în Monaco, iar bătrănul Plake e în continuare un munțoman de școală veche.

Ironic e că filmul ăsta pune umărul într-un fel la sfârșitul romantismului. În cațiva ani apar X-Games, sponsorii, banii, faima și tot restul. Totuși, cei mai mulți schiori de azi nominalizează The Blizzard… ca fiind filmul care le-a deschis ochii, iar Glen Plake e considerat unamim un erou cu acte în regulă.

Din câte știu, în afara de VHS-ul original, a fost editat o singură dată pe DVD prin 2004, tiraj epuizat de mult timp. E foarte greu de găsit în original, un motiv în plus pentru a-l considera un film cult. Și probabil irepetabil astăzi, când filmele s-au schimbat atât de mult din cauză de www și, în special, social-media care face ca totul să fie onair/ online instantaneu.

Cam oricine l-a văzut știe exact unde era și cu cine. În cazul meu a fost în iarna lui ’90 – nu mai știu exact anul, dar 1990 e cel mai probabil -, într-un restaurant din Pârâul Rece, alături de monitorii BTT și alți gură-cască, așa ca mine. Nu știu cine îl adusese, dar îi țin minte pe nea’ Romică și pe Căciulă cum comentau admirativ. Dar ei nu doar comentau, pentru că acum sunt destul de sigur că ar fi putut da mare parte din liniile din film. Sau poate doar pe ei îi țin minte, pentru că pe atunci erau eroii mei absoluți în materie de schi. Sunt în continuare, de altfel. Am amintiri foarte vagi, dar am tipărite într-un colț de creier creasta lui Plake și incredibile coborâri pe Poubelle  ale lui Plake și Schmidt.

Nu l-am mai vazut integral niciodată de atunci. Am tot vazut secvențe, mai lungi sau mai scurte, pe TV sau pe net. E un film de cumpărat și de păstrat într-o cutie selectă alături de alte lucruri importante.

Pana cand mai vine un rând de DVD-uri sau pe iTunes, mă bucur de ce îmi oferă Youtube.

În 2009, la 21 de ani de la lansarea originalului, apare Legend of Aahhs. Dar magia e tot la The Blizzard…

Notă: articolul a apărut inițial pe 18 septembrie 2011, versiunea de acum a fost ușor modificată. Am păstrat neschimbate comentariile de atunci.