haines

A devenit deja o tradiție ca etapa din AK să fie cu totul altfel decât s-ar aștepta oricine. Anul ăsta oamenii au stat câteva zile bune în așteptarea momentului potrivit pentru a ține competiția, iar la finalul ei, lucrurile sunt mai complicate ca niciodată.

În clasamentul băieților, prmii 3 clasați au același număr de puncte. Loic Collomb-Patton, Kritoff Turdell și Leo Slemett au 6080 de puncte, iar Reine Barkered le suflă în ceafă la numai 500 de puncte în spate. Asta în condițiile în care primul loc ia 2500 de puncte, locul 2 2200, iar locul 3 1980. Cu alte cuvinte, bătălia finală se dă la Verbier și va fi pentru cei cu nervi tari.

Revenind la Haines, a fost peste așteptările mele pentru că mi s-a părut că toți s-au dat fără rezerve, și-au asumat riscuri și s-au bucurat de zăpada aia ireală. Filmul complet e mai jos.

Collomb-Patton a fost primul schior și a pus ștacheta atât de sus încât ceilalți rideri cu siguranță au simțit presiunea, cu un run fluid, nu foarte rapid, dar în care i-a ieșit fix tot. Connor Pelton a comis-o și a urmat Leo Slemett aproape să îl ia pe conațional. 7 puncte înseamnă foarte puțin, mai ales într-un sistem destul de subiectiv cum e jurizarea de la FWT. Cum spuneam și în trecut, francezii ăștia mai tineri au un stil care ia ce e mai bun din școala veche și cea nouă. Respectiv, dropuri mari aterizate perfect la pachet cu elemente tehnice în aer – backflip-uri, 360-uri sau shifty-uri. Între ele, pare că se dau relaxați pe o albastră de stațiune, nici o dramă, nici o panică.

În urma francezilor au venit Sam Lee – singurl neo zeelandez din circuit, Reine Barkered care trage mereu la victorie și care a avut ghinion de data asta pentru că a trebuit să schimbe traseul din cauza unei mici alvanașe care i-a stricat planul inițial, Yann Rausis despre care sunt sigur că vom mai auzi pentru că e foarte aproape de stilul francezilor și rusul Ivan Malakhov, la de departe cel mai bun sezon al carierei lui. Tabke, din nou cu un run senzațional, a pierdut din cauza unui backflip prost aterizat. Sunt destul de sigur că ar fi venit cel puțin pe 2, altfel.

Bun. Asta a fost AK. Circuitul revine în Europa pentru Verbier, finala finalelor, mai ales acum când oricine din primii 6 are șanse să căștige nu doar etapa, ci și circuitul.

 

E al doilea an în care circuitul FWT ajunge în AK, paradisul pe pământ pentru freeride. După Alagna, normal. E, de altfel, și singura oprire în afara Europei, după ce Revelstoke a fost eliminat, fapt care nu le-a picat prea bine americanilor la vremea respectivă. Probabil că e foarte costisitor și complicat să ții un concurs în AK, mai ales unul atât de complex cum a ajuns o etapă de FWT.

În orice caz, anul ăsta lucrurile au arătat mult mai bine decât în precedentul. Pentru cine nu își mai amintește, anul trecut zăpada nu a fost cea mai bună și coborârile au avut destul de mult de suferit. Ce trebuia să fie un spectacol așteptat de o mare de oameni, s-a transformat într-un fel de schi în reluare din cauza zăpezii foarte grele.

Anul ăsta problema a fost de ordin tehnic/ logistic: a picat transmisia live. În schimb coborârile au fost așa cum speram. După cum se poate vedea și din înregistrarea completă.

Podiumul a fost ocupat de Logan Pehota, Loic Collomb-Patton și Drew Tabke. Primii doi ocupă, de altfel, și primele două locuri la general, dar în ordine inversă, într-un clasament destul de strâns în care lucrurile se joacă până în ultima etapă, clasica de la Verbier.

Personal, cel mai mult am așteptat să îi văd pe Tabke și Reine Barkered. Primul pentru că mi se pare cel mai creativ schior din circuit, al doilea pentru că e cel mai direct și mai “alpin”. Tot o părere personală e că Tabke ar fi meritat un punctaj mai bun. Nu știu dacă locul 1, dar de ce nu? A avut, de departe, cea mai creativă linie iar dpdv tehnic nu știu ce i s-ar putea reproșa.

Logan Pehota are nevoie de o mențiune specială, pentru că la 21 de ani se bate cu oameni cu mult mai mult experiență. Iar freeride-ul e o disciplină în care de cele mai multe ori asta contează mai mult decât pregătirea sau prospețimea fizică. Dar Logan nu e chiar oricine. L-ați văzut în Steep, alături de un anume Eric Pehota, fix tat-su. Iar Eric Pehota e cineva în lumea asta mică a schiului freeride.

Până acum a fost un sezon așa și-așa. Motivul principal – calitatea și cantitatea zăpezii din Europa, departe de ideale. Așa că am avut fețe de concurs relativ scurte și destul de restrictive ca opțiuni pentru rideri. În Alaska lucrurile s-au schimbat radical, așa că sper la un Verbier intens, ca de obicei.

Later edit: Barkered a fost nevoit să schimbe linia din mers și să improvizeze, așa că a pierdut unul din dropuri. Altfel nu prea îmi explicam linia destul de cuminte pe care a avut-o. Cuminte pentru The Mayor of Stomptown, să ne-nțelegem.