Radu Solo e schior, alpinist, fotograf, un om interesant la modul general. E și un tip care se plimbă mult, unul din avantajele de a avea un job în care îți faci singur programul. Nu e întâmplător, deci, că Radu semnează articole super informate despre destinații mai mult sau mai puțin exotice. Apropo, dacă aveți nevoie de un dentist în Cluj, tocmai ce v-am prezentat omul care vă rezolvă.

Iarna trecută a ajuns în Japonia și cum am văzut vestea pe Facebook, l-am rugat să îmi spună cât mai pe larg cum a fost. Evident, sunt direct interesat de toate informațiile care au legătură cu un trip în Japow. Zilele trecute, Radu mi-a trimis un text lung, pe care l-am citit urgent. La final, eram pe Momondo uitându-mă după prețuri de bilete de avion. Textul e mai jos, cu minime intervenții din partea mea. Textul lui Radu a fost pubicat și de Skivirus, în varianta sa originală. 

Îmi aduc și acum aminte primul contact cu zapada mare, adâncă, cu schiatul în afara pârtiei. Am știut din prima clipă ca ăsta este stilul de schi care mă caracterizează; știam că de acum în toate iernile ce vor urma voi căuta zapadă proaspăt căzută peste tot. Am avut ierni excepționale atât în țară cât și prin Europa, zile pe care nu le voi uita niciodată. Dar continuam să visez la ceva ce parcă părea interzis: Alaska, B.C, Japonia. Nu știam nimic despre zonele astea, nimic mai mult decât știm toți cei pasionați de prin filme și reviste. Știam că în aceste părți zăpezile sunt infinite, ninge fără oprire, zăpada e uscată și nu are deloc greutat. Da, asta auzim cu toții. Din toate destinațiile de schi din afara Europei, una m-a fascinat în mod special – Japonia. Nu m-am documentat niciodată despre vreo zonă, să încerc să fac un plan de bătaie; mi se părea, tot din auzite, prohibitiv pentru noi și eram convins că orice încercare de a organiza ceva în zonă ar fi sortită eșecului. Nu am încetat însă niciodată să-mi doresc și să visez. Anul trecut, ca din senin, bunul meu prieten Pino (Ionuț Pintican) a venit abrupt și direct cu propunerea: “Mergem la ski in Japonia? Dacă nu acum, atunci când? Cât să mai așteptăm?”. La sfârșitul serii deja eram 6 care ne exprimaserăm intenția de a merge. Habar nu aveam în ce ne băgăm. Nu știam nimic. După alte câteva zile eram 12 persoane cu biletele cumpărate, pentru ca în final să fim prezenți în aeroport 16 persoane cu direcția Tokyo.

Pe aceasta cale doresc să-i mulțumesc lui Pino. Fără inițiativa și implicarea ta totală în organizare, articolul ăsta și amintirile noastre nu ar fi existat! Incă o data, merci ;)!

În rândurile de mai jos voi încerca să fac un soi de ghid practic pentru riderul ce merge prima oară la schi în Japonia. Nu va semăna cu descrierea unei ture la schi cu prietenii – nu vreau să plictisesc pe nimeni, îmi doresc să ofer o informație de calitate, concisă și la subiect, așa cum am obișnuit în articolele precedente redactate de către mine.

Primul lucru și cel mai important este să te decizi ce dorești să faci în Japonia. Este o țară uriașa cu o cultură diferită, cu orașe ingrozitor de aglomerate și zone de o frumusețe aparte, nu intru în detalii, găsiți pe net “n” descrieri. Doriti doar schi, sau schi și vizitat? Este foarte important să vă decideți ce și cum pentru a ști din timp cum vă pregătiți bagajele. Dacă e vorba doar de schi, vă recomand să împachetați totul într-un troller mare de schi/ snowboard. Grijă la greutate – variază de la companie la companie. Daca doriti să și vizitați, folosiți un troller normal sau un rucsac/ haulbag pentru haine plus o husă normală strict pentru echipament (schiuri sau plăci, boots sau clăpari bețe, etc). În felul ăsta veți putea lăsa în aeroport troller-ul cu echipamentul sportiv pe care oricum nu ați folosi-o în perioada de vizitat (voi reveni mai jos cu explicațiile).

Buget

Nu voi putea vorbi despre un buget necesar doar pentru partea de ski; noi am facut o combinație de schi și plimbat și vizitat, cu pondere egală. Totuși, sunt ferm convins că și dacă am fi stat integral la schi, suma de bani era exact aceeași. Așadar, ca să sar direct la cifre, fără suma de 2.500 Euro de persoană pentru 14 zile, nu are rost să vă faceți vreun plan cu Japonia. Iar ca să iesiți în această sumă, trebuie să vă ocupați singuri de absolut toate aspectele excursiei. Nu disperați, nu trebuie să achitați această sumă de bani pe loc. Pregătirea unei ieșiri de o asemenea anvergură începe cu câteva luni înainte, iar plățile pentru diverse servicii se fac eșalonat. La noi au fost 5 luni. Simt că e nevoie să fac o precizare acum, în mijlocul articolului: rândurile de aici nu se adresează celor care și-ar permite să meargă printr-o agenție de tursim cu ceva pachet exclusivist, ci strict celor care au resurse financiare limitate și doresc să-și alcătuiască ieșirea de la zero pe cont propriu.

Biletul de avion

E cel mai important 🙂 După ce l-ați achizitionat, și numai după aceea, vă puteți ocupa de celelalte probleme. Cele mai bune motoare de căutare sunt Skyscanner și Momondo. Ca să vă scutesc de prea multe căutări inutile, cele mai bune conexiuni, cu număr minim de escale și cu companie de zbor premium (Turkish Airlines) sunt fie Budapesta – Istanbul – Tokyo, fie București – Istanbul – Tokyo. Prețul unui bilet dus-întors diferă de momentul în care este achiziționat și variază între 450-550 Euro. Nu uitați de transferul cu microbuz sau mașina personală la aeroportul din Budapesta sau București. Evident există și alte variante de a junge in Japonia (Tokyo, Osaka, Sapporo etc.), dar nici una mai ieftină decât cele enumerate și cu mai puțin de 2 escale. Nu știu politica altor companii aeriene, dar la Turkish Airlines, în prețul biletului sunt incluse un bagaj mic de mana (poate fi rucsacul de schi sau airbag-ul pe care îl luați cu voi în avion; da, la Turkish puteți lua rucsacul cu airbag, nu sunt probleme) + un bagaj mare de cală (troller, haul bag sau rucsac) + un bagaj supradimensionat pentru echipament de schi (husă sau troller schi).

Momondo dă și varianta București – Sapporo. 2 escale, la Munchen și Tokyo, combinația de Lufthansa cu ANA, la prețul de 746 Euro. Totuși, nu e foarte clar ce se întâmplă cu bagajul mare pentru schiuri, toate celelalte sunt incluse. Cu alte cuvinte, căutați și alte variante de zbor, posibil să aveți surprize plăcute.

Înainte de a părăsi aeroportul

Nu mergeți cu bani pe card la voi. Foarte puțini comercianți acceptă plata cu card în Japonia. Și dacă acceptă, comisionul e de 3% pentru fiecare plată. Pentru retragere de numerar comisionul este de 5%. Moneda folosita este yenul (JPY). Conversia cel mai ușor de reținut e 100 JPY= 1 USD. De aici, e foarte simplu de calculat orice. Cea mai bună rată de schimb valutar am întâlnit-o în aeroportul din Tokyo, identic cu cea din România. Recomand să vă schimbați acolo toți banii fără griji, s-ar putea să fie problematic dacă ramâneți în Hokkaido fără yeni. E nevoie de mașină ca să ajungi la o bancă, iar banca e deschisă doar ziua când tu ești la ski.

Primul lucru după ce ați aterizat în Tokyo și după ce v-ați schimbat toți banii este să căutați un automat cu cartele SIM pentru accesul la internet. Sunt zeci de asemena automate și foarte multe birouri cu angajați care vând asemnea dispozitive. Evitați birourile cu angajați, nu vorbește nimeni engleză și nu vor înțelege ce vreți. La automat există instrucțiuni în engleză. Ai nevoie doar de un smartphone și să știi ce tip de cartelă folosește. Îți alegi apoi perioada (1 zi, 7, 10, 15 sau 30), tipul de SIM (normal, mini sau micro), introduci banii și primești SIM-ul cu instrucțiunile. Pentru 15 zile costul este de 2000 JPY. Beneficiezi de un trafic de 200MB/ zi la viteză maximă, apoi viteza se reduce semnificativ. Practic, fiecare dintre noi și-a luat așa ceva și am putut comunica lejer pe Whatsapp oricând pe toată durata șederii.

Fac o paranteză pentru a preciza că în Japonia absolut peste tot există automate pentru orice… absolut orice. Iar de multe ori lângă automate sau în mai toate alimentarele există cuptoare cu microunde pentru a-ți putea pregăti orice tip de mâncare semipreparata serivte de automate. Prețurile la automate sau prin supermarketuri sunt identice cu cele practicate prin Europa.

De la Tokyo la Hokkaido

Bun, v-ați luat biletul de avion până la Tokyo. E momentul să vă ganditi unde vreti sa schiati. În conditiile în care urmează să vă împărțiți ieșirea în schi și vizitat, chiar dacă cu ponderi diferite, recomand ca partea de ski să fie prima. Principalul motiv e că ulterior puteți scăpa de echipamentul de schi și să vă bucurați de partea de vizitat fără să cărați niste obiecte pe care nu le folosiți.

Pe întreg teritoriul Japoniei există un număr uriaș de stațiuni de ski. Peste 500, conform Wikipedia. Munții cei mai înalți, cu altitudini de peste 3000 m, se găsesc pe insula principală, în vecinătatea binecunoscutei localități Nagano, unde în 1998 avea loc Olimpiada de iarna. Remember Hermann Maier. Mai sunt denumiți și Alpii japonezi. Faini, înalți, draguți, însă ceea ce căutați voi se află mai la nord.

Insula Hokkaido. Aici este teritoriul absolut al zăpezilor nesfârșite. Cu o medie anulă de 16 m de zăpadă, acumulări zilnice de 30-40 cm, temperaturi constante în jurul valorii de -15 grade Celsius și vânt ce atinge la rafală 60 km/h, Hokkaido este paradisul oricărui împătimit de powder. Insula Hokkaido este primul punct terestru de care se lovesc furtunile plecate din Siberia. Practic, aici se dezlănțuie “iadul” în mod constant. Cât timp am stat pe insulă (o săptămână) nu a existat nici macar o zi fără precipitații – 5 zile de zăpadă, 2 de ploaie.

Cel mai cunoscut oraș din Hokkaido este Sapporo. Spre aeroportul acestui oraș va trebui să vă îndreptați atenția pentru un zbor local din Tokyo. Există mai multe companii de tip low cost care operează această rută, cea mai cunoscută și bine cotată fiind ANA. Și pentru acest zbor recomand folosirea motoarelor de căutare menționate mai sus. Prețul unui bilet dus-întors cu bagaj cală și echipament sportiv se ridică undeva la 200 de Euro.

Cea mai cunoscută stațiune de schi din Hokkaido este de departe Niseko. Este prima statiune de schi deschisă aici. A fost creată de la zero de elvețieni prin anii ‘60-‘70; de altfel stațiunea este înfrățită cu St. Moritz. În jurul acestei stațiuni există multe alte stațiuni accesibile doar cu mașina, iar cea mai renumită e Rusutsu, la 40 km distanță și se poate ajunge și cu un skibus pentru suma modică de 5000 JPY (50 USD) iar cea mai îndragită, Moiwa, se află la doar 2 km (acces “per pedes”). În continuare voi detalia mai multe aspecte legate de stațiunile mai sus menționate și ce presupune șederea în Hokkaido din toate punctele de vedere.

Hokkaido, Sapporo, Niseko & co

Odată ajunși în aeroportul din Sapporo veți avea nevoie de un microbuz de transfer (rezervat obligatoriu în prealabil dus-întors) pâna în Niseko la ușa gazdei de acolo. Prețul mediu pentru acest serviciu este de aproximativ 80 Euro (dus întors/ persoană). Noi am folosit Skybus. Durează cam 2h1/2 să ajungi de la aeroport la cazare. Planificati-vă ieșirea în așa fel încât în prima zi în Niseko să vă odihniți – o să fiți terminați după aproape 40 de ore de zburat și așteptat și ar fi păcat să adormiți prin ceva telescaun.

Practic sunt 4 mari stațiuni care converg în vârf : Annupuri, Niseko Village, Grand Hirafu și Hanazono. Cea mai cunoscută și îndragită este Annupuri. Cea mai aglomearată Grand Hirafu. La 2 km de Annupuri se află Moiwa, o stațiune foarte mică dar extrem de apreciată de cunoscători. La 40 km se află Rusutsu, altă stațiune extrem de interesantă.

Cazarea

Cea mai delicată problemă în zonă este cazarea. În Hokkaido, intimitatea se plătește scump. O cameră dublă este la prețuri ridicol de mari; majoritatea facilităților nici nu oferă asemena camere. În bugetul tău de cititor al acestui articol există un singur tip de cazare: la “grămadă”. Nu vă panicați, camerele dispun de 4, 6, 8 locuri de dormit pe saltele tipic japoneze – da, o să dormiți pe jos, însă garantez că este foarte confortabil. Prețul minim de persoana la care puteți spera să gasiți cazare este în jurul sumei de 40-50 Euro/ noapte (și asta în nici un caz în luna ianuarie, prețuri duble, cea mai scumpă lună). Perioada optimă de mers, din punct de vedere al zăpezii, este luna ianuarie care se mai numește în zonă și Japanuary. Este însă prohibitvă din punct de vedere al prețurilor. Cel mai ok e să vă orientați spre luna februarie. Sezonul trecut, cea mai mare cădere de zăpada în 24 ore (+80 cm) a fost înregistrată în februarie, așa că nu vă împacientați. Da, am prins acea zi. Site-urile de bază pentru cautarea cazărilor sunt Airbnb. Booking, Agoda, NisekoAccommodation, Niseko.cc, dar vă pot veni de ajutor și Powderhounds sau Tripadvisor.

Toate cazările ofera micul dejun inclus în pret. De asemena, majoritatea oferă și trasnportul vostru spre baza pârtiilor (cel mai apropiat lift de cazare) la ora 08:30 și preluarea la ora 16:00.

Transport în zonă

Transportul, odată ajunși la Niseko, este următoarea problemă. Fără o mașină la dispoziție trasnportul este extrem de dificil. Am vorbit mai sus de faptul că unele puncte de cazare își transportă turiștii la și de la pârtie, dar acest lucru se face numai la anumite ore. Dacă unii vor să vină mai rapid sau mai târziu, o vor face pe jos. În afară de Moiwa și/ sau Rusutsu, nu veți putea vizita alte zone în lipsa unei mașini închiriate. Puteți închiria mașină de la aeroportul din Sapporo și chiar recomand acest lucru. Prețul este destul de mare, noi nu am închiriat dar prețul se învârte pe la 70 USD pe zi. De asemena este abolut obligatoriu să dețineți permis de conducere internațional; fără așa ceva nu veți putea închiria nimic. Atenție mare, se conduce pe partea stângă, drumurile sunt mereu acoperite de un strat consitent de zăpadă, albe complet, și viscolește foarte puternic tot timpul. Accidentele minore sunt frecvente.

Mâncare

Pentru aprovizionare există supermarketuri în diverse zone, foarte bine aprovizionate, dar accesibile strict cu mașina. Se organizează de la cazare “excursii” la supermarket la cerere. Restaurante: foarte multe, foarte elitiste și extravagante, îngrozitor de scumpe. 3 cu stele Michelin, pentru schiorii mai gourmet.

Este strict interzis să introduceți în Japonia orice formă de aliment sau băutură din afară. Ar fi bine să vă informați dinainte ce mănâncă japonezii. Unii dintre noi au reușit miraculos să introducă cantitați însemnate de pâine, salam, ceapă, slănină, cârnați, brânză, conserve și câteva sticle de țuică. Cred că inocența și naivitatea de pe fețele noastre ne-au făcut să nu părem dubioși în fața vameșilor.

Ce pueți cumpăra din Niseko? Orice produs semipreparat la care v-ați putea gândi: pizza, lasagna, paste, mâncăruri cu orez, carne, legume și/sau alte produse gen lapte, cereale, iaurt, dulciuri, pâine (doar american toast), unt de arahide, nutella, sucuri etc. Nu sunt mezeluri de nici un fel. Repet, micul dejun îl aveți asigurat, apoi o masă consistentă o puteți servi la unul din restaurantele de pe pârtie, iar seara mai puteți băga ceva la microunde.

Cum ne echipăm?

Temperatura medie în Niseko este în jur de -15°, vântul bate constant cu 40-60 km/h, ninsoare viscolită. Temperaturile pot însă să scadă sau să crească în câteva ore cu 10-15 grade. Așa că vă puteți aștepta și la temperaturi ridicate, pozitive, dar și la ger (-30°). Sistemul de layering e cel mai potrivit. Am să detaliez mai jos felul în care mă îmbrăcam pentru condiții de vreme bună sau pentru vreme capricioasă.

Recomand să aveți două rânduri de echipament la voi. În zilele în care se anunțau precipitații, însă temperaturile nu erau foarte coborâte (0°/ -8°) am folosit geacă și pantaloni Gore Tex XCR fără căptușeală, peste un strat thermal (picioare și bust) și o bluză Polartec (bust). În zilele geroase cu viscol și precipitații am folosit același strat thermal de bază (picioare și bust), bluza Polartec, iar la exterior pantaloni impermeabili cu captuseala primaloft și jachetă Gore Tex Windstopper cu captuseală Primaloft. Evident, masca de ski este indispensabilă!!! Manușile folosite au fost unele normale cu umplutura sintetica și design cu 3 degete. Ochelarii de ski: recomand să folosiți ochelari cu lentilă galbenă; nu portocalie sau maro, galbenă! Cea mai bună alegere pentru când lumina este slabă sau este ceață. De asemenea ar fi ideal să aveți și o pereche de ochelari de schi cu lentilă transparentă pentru nocturnă. Merge și cu altceva, dar e ideal sa fie fără culoare.

Că veni vorba, schiatul pe nocturna în Niseko e ceva unic in lume. Stâlpii de iluminat au cam aceeași putere ca cei de pe stadioanele de fotbal și sunt montați chiar și prin pădure. Nimic nu se compară cu niște ture nocturne prin zăpadă de juma’ de metru și cu vizibiliate perfectă.

Despre schiatul offpiste

Dacă ieșiti în afara pârtiilor, transceiverul, sonda și lopata sunt obligatorii. Nu că ar fi avalanșe prin pădure, însă în cazul unei căderi în zăpadă de 4 metri, pe viscol și white out nu te va găsi nimeni fără echipamentul de specilaitate. Rucsac cu airbag e un plus în condițiile în care vremea permite să ieșiți în golul alpin. Oricum zonele sunt impecabil controlate și delimitate. Accesul spre zonele de offpiste se face doar prin niște porți special amenajate păzite în permanență de angajați care verifică transceiverul fiecăruia și îndeamnă la prudență și cumpătare. Vorbesc engleză bine. Nu încercați să încălcați regulile zonei și să fentați accesul în zonele de offpiste intrând pe sub sau peste marcaje, cu siguranță veți fi prinși și skipassul vi se va confisca. Încercați să întelegeți și să respectați cultura japoneza, la ei nu există trișat și furat, sunt concepte pe care cu greu le înțeleg.

Schiatul exclusiv în zăpadă mare nu este nicidecum ușor cum ar putea considera unii. Este simplu să spui că oricine poate schia în powder atâta timp cât ești obișnuit să schiezi așa ceva 5-6 zile într-un sezon și chiar și atunci doar pentru 2-3 ore, fiindcă apoi tot terenul este spart. În zona Niseko ai powder de dimineață până seara. Datorită cantității mari de zăpadă, oricâtă lumea ar skia, terenul nu se distruge, dacă temperaturile nu urcă. Fii sigur că ai o pregătire fizică peste medie, și nu glumesc. Echipamentul te poate ajuta, schiuri full rocker cu talon mai mare de 115 mm, dar nu poate schia în locul tău. Pentru aventuri în afara domeniilor puteți pune și focile la voi, veți avea însă nevoie de o zi perfectă fără viscol.

Cele mai mișto zone de touring sunt între stațiunile Moiwa și Niseko Annupuri sau pentru ceva deosebit încercațp Mt. Yotei, un vulcan aflat la câteva zeci de km, dar numai cu mașina (vezi și articolul de pe WildSnow).

Skipass

Nu cumpărați skipass pe mai mult de o zi. Vremea este foarte capricioasă și există șansa ca instalațiile să nu funcționeze în anumite zone (sau chiar deloc, nicăieri). Verificați prognoza cu o zi înainte, există aplicație smartphone Niseko, și alegeți în cunoștință de cauză.

Moiwa este cea mai mică stațiune din zonă (2 scaune). Este cea mai puțin aglomerată și cam cea mai tare după părerea multora. Skipass-ul pe o zi (nu există nocturnă) este de aproximativ 46 USD. Instalațiile pornesc pe la 8:30.

Annupuri e cea mai cautată pentru freeride. Are cele mai multe porți pentru accesarea terenului alpin. Skipassul de 8 ore costă cam 55 USD, iar pe 1 zi cu tot cu nocturnă 63 USD. Nu include acces și în restul stațiunilor cu care este interconectată. Pentru asta aveți nevoie de skipassul Niseko United care costă 70 USD pentru o zi cu nocturnă, toate cele 4 stațiuni au nocturnă până la ora 20:30.

Niseko Village, Grand Hirafu și Hanazono sunt foarte aglomerate, australieni 99%, și oferă foarte mult tree skiing și pillows. Instalațiile în toată zona sunt vechi și foarte vechi însă merg cu viteză. Există și anumite gondole sau scaune debraiabile mai moderne însă doar in partea inferioară a resort-ului. Găsiți numeroase restaurante pe lângă pârtii; toate au WiFi; mâncarea cea mai populară este supa ramen, cu paste și alte ingrediente după preferință, iar prețul unei porții este de aprox 13-15 USD.

Rusutsu, stațiunea aflată la 40 km distanță, are instalții ceva mai moderne și un aer mai occidental și comercial. Cele mai faine ture din excursie le-am dat la Rusutsu și Moiwa. Tot aici găsiți și celebrul snowpark.

Ce-ar mai fi de zis? Dacă vi se strică ceva echipament pe acolo, ar fi bine să vă descurați să reparați tot. Piese de schimb nu veți gasi, iar dacă totuși gasiți sunt extrem de scumpe. Magazine sport și echipament: zero! Închiriere echipament fără rezervare facută din țară: nici o șansă. Atenție pe zborurile interne: să NU aveți în bagajul de cală acumulatori externi. În niciunul din bagaje să nu aveți ceară lichidă pentru schiuri/ placă. Sunt produse interzise. Singurele suveniruri pe care le veți găsi prin statiune: magneți, tricouri, șepci, stickere – atât. Apres-ski: aproape inexistent. Puteți merge la spa-urile din zonă denumite Onsen (apă vulcanică), merită experiența și sunt accesibile ca preț (1000-2000 JPY).

Transferul bagajelor

A venit și momentul desparțirii de Hokkaido. Trebuie să părăsiți insula pentru a vă îndrepta spre partea de vizitat. Pentru a face treaba asta mai ușoară, recomand cu căldură să folosiți Yamato Transport, un serviciu de transport/ transfer pentru bagaje. Toți japonezii știu de el și îl folosesc. Veți anunța la cazare din timp dorința voastră de a folosi acest serviciu, veți completa un formular, iar în seara de dinaintea plecării voastre un angajat al companiei va veni să ridice bagajul cu schiuri, echipament, haine murdare și orice nu mai aveți de gănd să folosiți în perioada ce urmează. Costul este de 2000 JPY (20 USD) per bagaj, iar acesta va ajunge oriunde doriți voi să ajungă – hotel aeroport etc., în orice zi și la orice oră. Practic bagajul este preluat din Hokkaido, voi vă mișcați lejer cu un singur bagaj normal pe restul perioadei în Japonia, iar înatlnirea cu restul bagajelor se va face în data plecării în incinta aeroportului la punctul de ridicare al respectivei firme. Fără griji, fără emoții: funcționează, sunteți în Japonia!

De vizitat

Ce facem mai departe în Japonia? Poate cea mai bună întrebare ar fi: cum ne deplasăm? Între orașe. doar cu trenul. Prețurile sunt de asemena uriașe. Dacă doriți să călătoriți în mai multe zone turistice, să zicem Tokyo, Kyoto, Nara, Osaka, Nagano etc, recomand să vă luați un JR Pass. Acesta vă dă voie să călătoriți nelimitat pe o perioada de timp determinată cu orice tren sau alt mijloc de transport în comun apartinând companiei de stat JR (Japan Railways). Pentru 7 zile prețul de persoană a fost 260 EUR. Daca doriți să vizitați doar Tokyo, nu e necesar să cumpărați așa ceva. Daca vreți să vizitați și Kyoto, un bilet tren dus-întors se ridică la 24.000 JPY. Daca pe langa asta mai doriți să vizitați și altceva, se justifica achiziția unui pass.

Am stabilit cum ne deplasăm, dar să vedem unde! Nu uitați, o săptămână sau mai mult ați stat în Hokkaido, timpul este limitat și din dorința de a face și a vedea cât mai multe s-ar putea să nu apucați să faceți mai nimic. Dacă timpul ce-l alocați vizitatului este de doar 2-3 zile, rămâneți în Tokyo. Dacă aveți la dispoziție 4-5 zile pentru vizitat, petreceți măcar 3 zile în Kyoto. Durata unui drum cu trenul rapid până la Kyoto este de 2,5h, iar trenurile pleacă din oră în oră. Dacă aveți peste 6 zile alocate, merită să dați o fugă și până la Nagano, dacă nu pentru o coborâre pe pârtia olimpică de la Happone, măcar pentru o vizită la Monkey Spa ;).

Tokyo vs. Kyoto

Nu vă pot recomanda ce să vizitați în Tokyo sau Kyoto, sunt foarte diferite cele două. Deplasarea în Tokyo se face fie cu trenul, fie cu metroul. La început va părea extrem de complicat. În Kyoto recomand să faceți abonament pe zi (500 JPY) la autobuzele pentru turiști, pe care le găsiți din fața gării centrale. Veți primi și o hartă cu cele mai interesante locuri de vizitat. Țineți minte doar că cele mai frumoase temple din Kyoto sunt la periferie, nu uitați de cartierul gheișelor la apus. Tokyo este un oraș uluitor de aglomerat, cu 38 mil. de locuitori. Zone faine de văzut: Shibuya, Ginza Street, Akihabara, piața de peshte și nu în ultimul rând statuia lui Hachiko .

Recomand să vă luați cazări, chiar dacă mai scumpe, doar în zone centrale cât mai aproape de gările principale. Pretul minim pentru o astfel de cazare ajunge la aproximativ 40 Eur/ pers/ noapte. Ca fapt divers, dimensiunea unei camere duble în Tokyo sau Kyoto, pentru oameni cu buget normal, nu depășește 7-8 mp cu tot cu baie! Cu echipament cu tot fizic nu ați avea cum să încapeți într-o asemenea cameră! Restaurante la tot pasul, prețuri ca prin Europa. Plin de suveniruri în vecinătatea templelor la prețuri accesibile, foarte multe și variate. În orașe, temperatura în luna februarie este de 9-10° ziua și 0-4° noaptea. Datorită umidității crescute și a vântului prezent adesea, temperaturile se resimt mult mai mici. Recomand pentru vizitarea ambelor orașe să folosiți încălațari sport de alergare cât mai comode și cât mai ușoare. Distanțele ce le veți parcurge pe jos pot fi destul de mari, nu veți realiza. Puteți să ajungeți să umblați peste 25 km zilnic.

Niciunde în Japonia nu veți găsi coșuri de gunoi; în tradiția japoneză fiecare își strânge gunoiul și îl duce acasă. Dacă vă deranjează pe la cazările din Austria cele 4 containere de selectare a deșeurilor, ar fi bine să vă pregatiți pentru cele 8-9 containere diferite ale japonezilor, dar vă veți lovi de ele doar la cazarea din Hokkaido. Nu uitați să vă luați cu voi adaptoare pentru priză (găsiți și în aeroport). Înainte de a pleca în călătorie, citiți un ghid, informați-vă despre cultura lor și a obiceiurilor și încearcați să vă purtați cât mai civilizat cu putință. Japonia este singurul loc din lume în care am ajuns unde oamenii sunt dispuși să te ajute necondiționat dacă îi vei ruga și vor face din asta prioritatea lor numărul unu. Nici o problemă de-a ta nu va rămâne nerezolvată, onoarea lor e in joc! Veți rămâne mirați! De asemeni, nu uitați, este interzisă orice formă de bacșiș oriunde. La restaurante, însă, există prețuri diferite pentru anumite ore și taxe speciale care vor fi adăugate notei de plată, să nu fiți surprinși dacă nu vă ies calculele! Nu incercați să-i puneți să vă explice, nimeni nu vorbește engleza. Comunicarea e cea mai distractivă parte a experienței nipone.

Referitor la imortalizarea amintirilor, recomand să nu cărați dupa voi un DSLR decât dacă simtiți că e neapărat nevoie. Cel mai bine vă descurcați cu un compact de dimensiuni mici cu procesor de DSLR sau direct cu smartphone și evident un GoPro. A fost prima oară pentru mine când am călătorit undeva fără DSLR sau alt aparat foto. Nu regret deloc, am reușit să mă concentrez mai mult pe parte de schiat fără a mă gândi deloc la poze, am reușit să văd lucrurile total altfel, să trăiesc clipa fără a mă gândi ca e musai să și trag un cadru. Poate că la următoare tură îl voi lua cu mine. Mai mult ca sigur. Sfatul meu e să mergeți cat mai light posibil pentru a vă bucura relaxați de tot. Așa că îmi cer scuze pentru calitatea pozelor, sunt facute cu iphone toate și sunt doar niște amintiri fără pretenții artistice.

Bucurați-vă de Japonia!