reghin

topaz

În sfîrșit, am adunat cîteva zile de schi și mi-am făcut o idee despre Topaz, schiul cel mai polivalent de la Reghin.

Lungime: 188. Celelalte lungimi disponibile sunt 168 și 178.
Dimensiuni: 130 – 100 – 120. Ca să fie ușor de ținut minte. De fapt geometria a mai degrabă în 4 puncte, nu în 3.
Radius: 20m.
Greutate: 1,77 kg/ schi (cîntărit de mine, cifra oficială e de 1,7 kg).
Rocker pe vîrf – lung dar gradual, voi reveni cu niște măsurători.
Coadă aproape dreaptă.
Camber de aprox 1,5 cm.
Flex: vîrf – 6-7, mijloc 9, coadă – 7-8. E un schi relativ soft, dar cu un flex foarte bine dozat, care crește și scade uniform.
Legătura e un Marker M12 mai vechi, montat conform instrucțiunilor oficiale (la 84 cm de coadă).
Descriere oficială e aici, merită citită cu atenție.

Voiam demult să scriu articolul ăsta, dar nu prea am avut cum. Planurile legate de schi nu mai sunt chiar primele pe lista de priorități, după cum știe cam orice părinte care încă nu se apropie de vîrsta pensionării. Pe de altă parte, știind că am mult mai puțin timp la dispoziție, intensitatea și plăcerea cu care mă dau cresc exponențial. Nu mai contează așa mult nici cum e zăpada, nici cum e vremea, important e că sunt acolo. Uneori cu un rucsac vorbitor de aproximativ 20 de kilograme cu totul. Alteori, la baza pîrtiei unde rucsacul vorbitor a decis că vrea să dea cîteva ture pe, evident, schiurile personale Reghin Pitic, ca să păstrăm tradiția familiei.

S-ar zice că divaghez, dar nu e chiar așa. Puțină răbdare, lucrurile se leagă.

Cînd a apărut Topaz, sezonul trecut, mi-au atras atenția cîteva lucruri. Primul – greutatea redusă. Apoi rigiditatea. Am avut cîteva zile un schi de test cu care nu am apucat să mă dau, dar pe care l-am studiat intens. Pe undeva mi-a adus aminte de Armada ARV, modelul vechi de acum 10 ani, cu altă geometrie. În fine, arată foarte bine, sidewall cap-coadă, topsheet care nu alunecă atunci cînd e ud, plus o grafică retro care personal îmi place. Inițial nu mi-am dat seama cum sau cînd aș schia un astfel de schi, sunt interesat mai degrabă de schiuri rigide, cu radius mai mare. Dar apoi m-a lovit revelația: dude, ai un copil cu care vrei să te dai, cam care crezi că va fi viteza medie de deplasare și de ce ai avea nevoie de un schi de GS lat care mai e și greu? Cu cît mă gîndeam mai mult, cu atît era mai evident că Topaz are sens.

Pe site, producătorul zice, printre altele, că

Topaz e un model polivalent de off-piste.
La construcția lui am ținut cont în primul rând de raportul greutate-performanță și în al doilea rînd de ușurința în utilizare. Datorită greutății reduse, Topaz e un schi ideal pentru ture lungi, fără a pierde nimic din plăcerea de a coborî.
Schiul răspunde ușor și rapid la comenzi, avînd o plajă largă de utilizare, de la culoare abrupte, la zăpadă afînată și firn de primăvară. E un schi destul de lat și maleabil pentru a pluti elegant prin zăpadă afînată și destul de solid pentru rămîne în control pe zăpadă înghețată.

Am luat, deci, Topazul cu gîndul că îl voi folosi în zilele cînd merg la pîrtie cu copiii, în special cînd e vremea caldă și cu soare. Pe de altă parte, pentru alte condiții am alte schiuri. După aproximativ 10 zile de dat în aproape toate condițiile imaginabile, pot spune că am ales bine, dar asta era de așteptat. Nu prea ai cum să greșești cu un schi ușor și deloc rigid cînd zăpada e moale și viteza mică. Topaz e super-prietenos, practic îl poți carva sau pivota fără efort în condițiile de mai sus. E ușor în mînă, e și mai ușor în picioare. Dar cum e în rest?

Am avut norocul ca în cele 10 zile de dat să prind foarte multe tipuri de zăpadă. M-am dat pe Sorica bocnă la ora 10 (rucsacul vorbitor nu a apreciat) dar și pe aceeași pîrtie o oră mai tîrziu cînd totul era lin și cremos, zăpadă grea dar bine aranjată de ratrac în Poiană, zăpadă grea cu moguli și petice de gheață în Bușteni. Plus 4 ore în Sinaia pe un Carp excelent – hardpack drept, fără gheață, fără scoici, fără chin.

Pîrtie

Pe pîrtie cu zăpadă bine aranjată și moale nu cred că există schi cu care să nu iasă bine. Cred că aș putea să mă dau și cu schiuri de slalom, și cu schiuri de powder sau de tură. La o adică și cu schiuri de fond cred că merge. Da, și Topaz merge excelent pe aici. Am putut vira oricît de lung sau de scurt am vrut. Puțină presiune pe vîrfuri și schiul intră ușor în viraj, apoi energia se transferă spre coadă și la ieșire zbori. Schiul e foarte prietenos și viu. Nu vibrează deloc și pare mereu pregătit pentru o nouă schimbare de direcție, de unghi sau de pantă. E ca un labrador care abia așteaptă să îl bagi în seamă.

Pe pârtie înghețată bocnă (nu gheață, atenție), lucrurile se schimbă destul de mult. Ce-i drept, ar putea fi și din cauza schiorului care nu a fost așa slab pregătit nici el nu mai știe de cînd. Chiar și așa, sunt sigur că mi-ar fi fost mult mai bine cu un schi mai rigid. Nu îi vibrează vîrful, cum mă așteptam, ci are tendința să derapeze sau să piardă virajul cumva previzil și imprevizibil în același timp. Nu se pierde cu firea, dar se duce toată distracția de care vorbeam mai sus. Repet, e posibil ca un schior cu picioare mai puternice să nu fie așa deranjat.

Pîrtia din Bușteni mi-a dat ocazia să mă dau și prin ceva moguli moi, dar amestecați cu petice de gheață. Peisajul clasic pentru zăpadă artificială care nu s-a mai întîlnit de cîteva zile cu ratracul. Nu că m-aș plînge, m-am bucurat că pot vedea schiul la treabă și în condiții de genul ăsta. Prin moguli totul e bine cu Topaz. Coada nu agață deloc, mijlocul schiului e suficient de rigid, iar radiusul mare ajută și el. M-am putut strecura printre, dar am și putut să îi dau mai drept, mai sărind cîte un mogul, mai amortizînd din genunchi. Probabil că nu va fi la fel de ușor cu moguli înghețati.

Offpiste

Topaz e un schi gîndit mai degrabă pentru a fi schiat în afara pîrtiei. Greutatea îl recomandă pentru tură, chiar dacă eu i-am dat o altă utilizare. L-am schiat doar în Sinaia în condiții amestecate (și fără rucsacul vorbitor). Nu am ajuns pe o vale mai tehnică sau expusă, deci aici ar mai fi de dezvoltat, sper să mai am ocazia sezonul ăsta. Nu am prins nici scoici sau vreo crustă cu adevărat greu de schiat. Dar în cele două zile, am fost peste tot – de la gardul dinspre Pelișor, la Papagal și toate variantele dintre ele.

Prima senzație a fost de ușoară nesiguranță. Acum privind în urmă, sunt sigur că era din cauza mea și a puținelor zile de dat din iarna asta. În plus, pe aici eram în anii trecuți fie pe ANT, fie pe Invictus, fie pe JJ cînd zăpada era mare. Pe măsură ce am prins încredere, mi-am dat seama că schiul poate duce multe. Pe Carpul descris mai sus, am dat ture foarte rapide care păreau destul de apropiate ca senzație de cele de pe pîrtia bine aranjată. Am schimbat terenul, mergînd puțin mai spre nord (Zade, Călugăr) și au ieșit două din cele mai bune coborîri ale sezonului. Aici zăpada era ceva între crustă moale și firn care începe să înghețe în lipsa soarelui. Apoi s-a transformat într-o crustă mai solidă. În ambele situații, Topaz a fost excelent. Nu doar rapid sau prietenos, ci de încredere. Mi-a amintit din nou de ARV-ul original, un schi care mi-a plăcut foarte mult acum 10 ani.

În prima ieșire în Sinaia, zăpada era mare (în unele zone spre 1m), dar bine tocată. Acolo unde creștea panta au apărut și primele dificultăți, la fel de previzibile ca și cele legate de zăpada înghețată. Pe unde ANT ar fi trecut ca un buldozer, Topaz s-a intimidat. A trebuit să reduc viteza și să fiu foarte atent să rămân într-o poziție cît mai corectă, cu centrul de greutate deasupra legăturilor. Altfel, Topaz are tendința să iasă din traiectorie. Combinația soft și light e cea care duce la un asemenea comportament. Dar nu e ca și cum m-a luat pe nepregătite. Ca să păstrez paralela, ANT, spre deosebire de Topaz, era un schi mult mai rigid, chiar dacă nu cu mult mai greu. Și cu radius mai mare. Și cu camber mai mult. Dar clar mai greu de schiat. Deci plusuri și minusuri.

În aer

Nu că aș fi prea interesant sau priceput la capitolul ăsta, dar atît cît am sărit bolovani mici (max 1,5m) sau ruperi de pantă, Topaz îmi dă o senzație de siguranță în aer. Are inerție foarte mică, deci se simte ușor în continuare. Iar landingul e lin și foarte intuitiv. Știu că va fi bine de cum am atins din nou zăpada. Nu știu, ci simt, chiar și cu zăpadă înghețată pe zona de landing.

Lungime

Mă așteptam ca 188cm să nu fie lungimea ideală pentru ieșirile în offpiste. Prefer schiurile mai lungi. Invictus are tot 188, dar e un cu totul alt gen de schi, acolo m-aș gîndi serios dacă am nevoie de ceva mai lung. Dar a fost o problemă inexistentă, am uitat să mă mai gîndesc la treaba asta după cîteva ture. De unde trag concluzia că 188cm nu ar trebui să îmi lezeze ego-ul în vreun fel. Da, aș încerca și probabil mi-ar și plăcea un Topaz de 195, dar nu mi-e rușine deloc cu schiul ăsta așa cum e. Pe de altă parte, aș zice să mergeți mai degrabă spre versiunea mai lungă, decît mai scurtă. E un schi prietenos, ușor și foarte manevrabil, mai scurt s-ar putea să fie prea scurt.

Concluzii (nu chiar finale)

Topaz e un schi excelent dacă știi pentru ce îl iei. E ușor, polivalent și prietenos. Face ce zice că face, e un schi no-bullshit. Mai mult, vine cu un tuning foarte bun din fabrică. Am montat legăturile și aia a fost tot, nu a fost nevoie de ceruire, de ascuțire/ rotunjire a canturilor. Totul bine. Evită zăpada înghețată și o să fie super distracție.

Dacă ești un schior intermediar care vrea să învețe, e o alegere bună, e un schi cu care poți crește, nu te penalizează. În plus, duce și știe mai multe decît lasă să se vadă la prima vedere. Pentru cine vrea ceva mai serios, din sezonul viitor va exista Topazz, un schi rigid și bad-ass cu lățime de 108mm.

Nu mă pot încă pronunța despre durabilitate, despre cum e în powder sau pe culoare expuse, dar sigur nu va fi o problemă lățimea culoarului, nu știu multe schiuri pe care să le poți controla așa ușor.

Cu un Topaz în picioare nici nu te vei plictisi în telescaun. Toată lumea trecută de o vîrstă va vrea să știe mai multe, își va aduce aminte de Naționale și Rubinuri și tot așa.

Și la final un bonus. Dacă decizi că vrei să cumperi o pereche de Topaz, acum ai un motiv în plus: un discount de 20%. Pentru asta trebuie să intri pe site, să plasezi comanda și să folosești codul ”derdelus”. Oferta e valabilă pînă pe 28 martie și e numai pentru Topaz.

schiuri reghin

Am început să schiez acum mai bine de 30 de ani, într-o grădină dintr-un sat mic aflat la 20 de km de Reghin. Pe schiurile acelor zile – Reghin Pitic. Nu aveau legături ci niște curele pentru că nu cred că existau clăpari așa mici. Orice ghete de iarnă erau bune. Schiurile Pitic erau din lemn. Doar din lemn. Nici nu cred că aveau canturi, dar nu aș putea să pariez pe asta. Au trecut totuși 30 de ani, iar ele au ajuns probabil lemn de foc la un moment dat. Îmi pare rău că nu a avut nimeni inspirația să le păstreze, dar atunci nu părea că va veni o vreme când vom fi nostalgici după schiurile Reghin. Evident că mi-aș dori să pot schia pe un schi fabricat în România. Cu ani în urmă, încă se putea – Salomon a făcut o perioadă o parte din schiuri la fabrica de la Reghin. Apoi a mutat linia de producție în alte părți. Dar oricum nu ar fi fost același lucru.

În decembrie anul trecut, la Bâlea, am aflat că brandul se pregătește să reînvie. Mai corect, am aflat că cineva se pregătește să reînvie brandul. Sunt realmente foarte încântat că pot purta această discuție și am fost foarte curios despre planurile oamenilor. Așa că a ieșit un scurt interviu, iar întrebările au venit foarte ușor. Dacă mai aveți și altele, băgați un comentariu și am grijă să avem și răspunsurile cât mai repede.

Așadar, primul interviu despre schiurile Reghin, brand romănesc de schiuri (încă nu îmi vine să cred că lucrul ăsta chiar se întâmplă).

Cine sunteți, cum ați luat marca Reghin și ce v-a motivat să o faceți? E, totuși, o perioadă destul de gri pentru investițiile în sporturile de iarnă.

Suntem doi tineri din Cluj, un localnic get-beget, Pațiu Ionuț, și un import din Baia Mare, Sebastian Big. Suntem consumatori înrăiți de schi și ocupațiile noastre de zi cu zi se învârt în zona designului de produs și a vânzărilor. Dacă mai adăugăm la mix două lucruri: faptul că am început pe schiuri Pitic și am trecut la Combi-R, galben și mai apoi albastru și suntem amîndoi adepții unei abordări de tip Do It Yourself, lucrurile parcă se leagă.
Practic am vrut să ne facem noi schiurile noastre, să aducem un tribut lucrurilor cu care am crescut și ne-au construit și cu un drum să încercăm să aducem un suflu nou pe scena autohtonă de schi.
Cu griul ce să zicem, cred că succesul e tocmai ăsta: să încerci și să reușești să aprinzi becul în gri. Și dacă reușești să îl și ții aprins, în ciuda celor cărora le place să se joace cu întrerupătoarele, poți să spui că ai reușit.

Care ar fi istoria mărcii Reghin, în câteva vorbe?

În afară de oasele de mamut din care localnicii își construiau patine prin 800-400 î.e.n, din ce am săpat noi, schiuri s-au făcut pe la Reghin încă din anii ’30. Mai apoi sub diferite nume, atît de fabrică cît și de modele, s-au tot construit schiuri în secțiile de prelucrare a lemnului din Reghin. Undeva în anii ’60 se poate deja vorbi de o marcă de schiuri Reghin, pe lângă toate celelalte articole sportive produse.

În afară de nume și referințe grafice, ce se mai poate păstra din ce a însemnat filosofia Reghin? Asta dacă a existat o asemenea filosofie, pentru că personal am aminitiri foarte vagi despre schiurile Reghin. Am început pe o pereche de Pitic din lemn și m-am mai dat pe un Combi-R de câteva ori, dar asta e tot.

Păi la fel ca în cazul nostru, și în secțiile de producție ale fabricii din Reghin a existat un soi de spirit de ăsta de pionierat, de Do It Yourself. Și oamenii vremii se aruncau la chestii și mai riscante. Putem da aici exemplul inginerului Novițchi, care a construit la Reghin elicopterul G-8-H1-”Ţânţar”, care, în afară de motor, era construit cu totul și cu totul din lemn. Inclusiv palele rotorului erau construite din ceea ce se numea la vremea respectivă lemn stratificat-densificat.
Ca să folosim limbajul (tot de lemn al) epocii: Pionierat, cutezanță, tinerețe, soare, mușchi!

Care sunt modelele din gama 2016-2017? Cum plănuiți să dezvoltați gama? Mă uit azi la Black Crows, care a început acum 10 ani cu 3 modele. Ei s-au poziționat de la început ca un brand relativ scump și clamează “Chamonix”, deși sunt folosite fabrici din Europa, Asia sau Africa.

Am început light primul sezon. E un sezon pilot, în care practic vrem ca lumea să înceapă să-și readucă aminte de schiurile Reghin și să aibă un preview la ceea ce ar putea deveni acest brand. Vrem să facem demo session-uri in cîteva stațiuni și să ajungem să ne cunoaștem mai bine clienții.
Am început cu Combi-R, care e un schi foarte ușor de folosit, fără pretenții. Un schi pentru care nu ai nevoie de doctorat ca să îl stăpînești. Și cam aia e și direcția noastră generală: schiurile Reghin sunt schiuri făcute corect, pentru toată lumea și la un preț accesibil. Pentru ca un sport să progreseze e nevoie de masă critică. Ei bine, ei sunt clienții noștrii.

Sigur, pentru sezonul următor planificăm și două modele de schiuri mai serioase de pîrtie, un schi de freestyle, unul de all-mountain touring și unul pentru zăpadă mare. Ideea generală e că vrem să creștem cumva organic.

Știu că produceți schiurile în Cehia? De ce acolo și nu în România? Cum ați ales fabrica din Cehia?

Nu producem în România pentru că nu avem unde. S-au mai fabricat pe la noi tot soiul de schiuri și după revoluție dar s-au mutat liniile de producție în alte zări. Cât despre producția în regie proprie, amîndoi fondatorii am pornit de jos, așa că nu s-a pus problema să primim ajutorul trumpian de câteva milioane cu care să ne facem fabrică. Concluzia logică a fost să găsim un producător, pentru început.
Cea mai importantă pentru noi e calitatea produselor. Și atunci Cehia a fost din nou o opțiune logică. Pe vremuri, produsele cehoslovace, dincolo de imaginea lor de produse de calitate, chiar erau de calitate și în continuare, la nivel de producție, Cehia rămîne un etalon.
Sigur, visul nostru e să ajungem la producție proprie în România, dar mai avem de mîncat câteva franzele pînă acolo.

Sunt foarte curios cum decurge procesul de fabricare. Presupun că voi dați niște specificații tehnice care sunt urmate de fabrică. Există prototipuri, teste preliminare, etc?

Schiurile sunt o chestiune universală, oricât de particulară și esoterică ar vrea unii să o creadă. Mai ales pe partea de pârtie. Schiurile au o structură și forme destul de generice. Restul e marketing. Noi mergem deocamdată pe mâna producătorului nostru pe partea de inginerie a schiului pentru modelele de pârtie. Pentru modelele de off-piste avem practic o discuție cu inginerii lor, noi le spunem ce vrem, ei ne spun ce pot și ajungem cumva la mijloc. Mergem și pe ideea de prototipuri pe care le încercăm și mai apoi mergem cu feedback la producător.

Alte modele, alte teste.

Posted by Schiuri Reghin on 18 Februarie 2017

De unde vor putea fi cumpărate schiurile Reghin? Practica brandurilor mici e vânzarea directă online, evitănd astfel marjele marilor lanțuri de magazine.

Vom avea un mix de vînzare online și în magazine fizice, pentru sezonul 2017-2018. Lumea e deja destul de nerăbdătoare să cumpere schiurile noastre așa că o să punem la punct cât de curând și un sistem de vânzare online cu pre-order. Și discount, bineînțeles. După cum spuneam, vrem să facem din schiurile Reghin un model de calitate ȘI accesibilitate, așa că luăm bineînțeles în calcul și posibilitatea de a colabora cu marile lanțurile de magazine.

Când putem testa și unde? Cât de mult contează testarea produsului?

Pentru schiurile de pîrtie am avut deja sesiuni de test în numeroase stațiuni. Dacă mai ține zăpada mergem și în restul. Datele și locurile le anunțăm pe pagina noastră de Facebook. Pe partea de off-piste vom avea sesiuni de testare de pe la sfîrșitul lunii martie, până când mai ține zăpada sus la munte, pe la Bîlea sau Borșa.
Testarea e importantă pentru noi din două motive. În primul rând e important ca clienții noștri să încerce schiurile, să știe pe ce dau banii. În al doilea rînd ne ajută pe noi să strângem feedback și să vedem cum am putea îmbunătăți produsul.

La doar un an și cinci luni, cel mai tînăr tester al nostru concluzionează: ”Pe pîrtie cu schiurile Pitic, nu mi-e frică de nimic.”

Posted by Schiuri Reghin on 30 Ianuarie 2017

Ce așteptări ar trebui să am de la Combi-R? Știu că va fi un schi popular, de pârtie, că are miez de lemn și vârful clasic, rotunjit – foarte actual de altfel. Dar mai departe?

După cum spuneam și în prezentarea lui: ”Noul schi Reghin Combi-R are o construcție cu profil rotunjit (full cap) – adică fără pereţi laterali (sidewalls), în care stratul de sus al schiului (top sheet) se răsfrînge peste lateralele schiurilor, pentru a oferi schiorului un control ridicat, făcînd din Combi-R un schi foarte ușor manevrabil.
Combi-R este un model îngăduitor, dedicat schiorilor începători sau medii. Schiul are un miez de lemn, învăluit de o spumă specială care are rolul de a amortiza și absoarbe vibrațiile, reducînd considerabil efortul schiorului și oferindu-i acestuia experiența unui schiat accesibil și plăcut.
Schiul Combi-R este echipat cu legătura Tyrolia PR 11.”
Dincolo de limbajul de marketing, am zice că e un schi jucăuș, dar care nu te lasă la greu. Apropo de feedback de la teste, toată lumea a apreciat capacitatea de cantare a schiului. Mai departe, vedem sezonul viitor, cu niște modele dedicate celor mai sportivi dintre noi.

Combi R la Mădăraș

Ne cerem scuze pentru întreruperea programului și revenim cu o versiune fără sunet a fan-videoului. După cum spuneam, Bando Virginas și Danika Marcu, ne arată că schiurile de pîrtie Combi R țin la tăvăleală și la alte moduri de utilizare.

Posted by Schiuri Reghin on 7 Februarie 2017

Crezi că veți avea mulți cumpărători pentru care va fi suficient faptul că scrie Reghin?

Numele e doar un gateway, schiurile Reghin ar trebui să se vândă pentru ceea ce sunt, adică schiuri de calitate la unui preț accesibil. Numa’ bine mai tăiem niște costuri de pe partea de marketing.

A ieșit soarele și la Madarasi Hargita Síközpont. Schiurile noastre de-abia așteaptă să le încercați.A Madarasi Hargitai Síközpontnál is kisütött a nap! Síléceink izgatottan várják, hogy kipróbáljátok őket!

Posted by Schiuri Reghin on 5 Februarie 2017

Lumea face deja paralela cu alt brand al copilăriei noastre – Pegas. Care Pegas, din punct de vedere business o duce excelent și plănuiește deschiderea unei fabrici în România, dar produsele au fost constat criticate de către comunitatea core – prea hipsterești, calitate îndoilenică, preț mare, etc. Cum ați răspunde?

Va trebui să ne îngrijorăm dacă vom avea și noi parte de critici pe teme de calitate și preț din partea scenei de schi, fie ea core, sau lărgită. În rest, discuții vor exista întotdeauna, face parte din spiritul nostru latino-balcanic. Între timp, noi ne vedem de treabă.

În fine, unde crezi sau speri că va fi Reghin peste 5 ani?

Ca să folosim un limbaj cu miez de lemn, atît din trecut cât și din prezent, am putea spune că noi ne vom strădui ca în următorul cincinal să respectăm și să îmbogățim moștenirea schiurilor Reghin și să facem din brandul Reghin un nume inconturnabil pe scena românească de schi.
Mulțumim!

Testing

Posted by Schiuri Reghin on 28 Ianuarie 2017

Și noi mulțumim. Derdeluș se declară din start susținător al brandului Reghin. Nu aș zice necondiționat, pentru că așteptările sunt destul de mari, mai ales după interviul ăsta, dar cu sunt destul de sigur că lucrurile vor merge bine. Sper doar ca schiorul român să fie receptiv și să dea o șansă schiurilor Reghin.