Chiar dacă a început cu trei zile intense în Bâlea, sezonul ăsta se anunța destul de cuminte. Până acum am tocat pârtiile din Azuga, Sinaia, Bușteni, Poiană. Foarte bune, nu mă plâng, mai ales pentru un schior complet ieșit din formă ca mine. Schiatul pe pârtie rămâne pentru mine cea mai bună metodă de a reintra în clăpari.
Azi s-a întâmplat să dau o vale pe care nu mai ajunsesem dar care era în plan de ceva timp. Urlătoarea. Prognoza anunța o vreme perfectă – soare, vânt slab, temperaturi în jur de 0. Singura problemă pe care mi-o puneam era legată de zăpadă. Nu e vreun secret că în Bucegi iarna nu prea a ajuns. A nins puțin, a fost cald, a bătut vântul. Cine a fost pe fază a prins câteva zile bune, dar cam asta ar fi tot.
Pe platou e destul de puțină zăpadă, se vede multă iarbă, dar am găsit o porțiune continuă care ne-a dus până la intrarea în Urlătoare în 15 minute. Am dat schiurile jos doar vreo 200m, în rest am mers ușurel la vale. Easiest approach. Chiar în buza văii, primii metri au fost cu iarbă înghețată, dar apoi am prins una din cele mai bune zăpezi pe care ți-o poți dori pe o vale ca asta. Au alternat zone de windpack, hardpack și powder uscat. Ultima porțiune nu a mai fost așa plăcută – am schiat pe o urmă de avalanșă peste care s-a pus zăpada de ieri. Schiabil, dar atât.
Valea Urlătoare e mai puțin populară printre schiori, care preferă Albă, Cerb, Morar. Nu e cu nimic mai prejos decât Valea Albă sau Coștila, doar că e ceva mai îngustă. Intrarea este foarte la îndemână, la fel și retragerea, în mod normal. Nu și în cazul nostru, căci asta a fost partea cea mai dificilă a turei. După ce am fost nevoiți să urcăm 20-30m înapoi spre traseul marcat la o săritoare prea mare, drumul prin pădure a devenit aproape periculos pe măsură ce ne-am apropiat de oraș. Zăpadă înghețată, noroi înghețat, crengi înghețate. Totul înghețat. Chiar și în clăparii de tură tot a fost dificil. După două tăvăleli am ajuns la mașină la 3,5 ore de la plecare. Aproape că îmi venea să mai dau o tură.
Da, e iarnă. Nu, nu e firn, ci un mix de zăpadă care poate trece prin tot spectrul de la perfect la infect. Aș zice că sunt bune un piolet și o pereche de colțari. Noi nu am avut nevoie, dar am fost aproape să scot pioletul la urcarea spre traseul marcat. Văile din Bucegi par să aibă mai multă zăpadă și mai bună decât estimam, așa că e destul de probabil să mai urmeze câteva ture în măsura în care vremea va fi de partea noastră.